Inul

Inul

 

Denumirea plantei: Inul (lat. Linum usitatissimum)

Familia: Linaceae

Denumiri populare: in de fuior, in de samanta

Ecologia si raspandirea:
Inul are cerinte ecologice comune, gasind conditii bune in cea mai mare parte a tarii. Are nevoie de mai multa umiditate, uscandu-se printre primele plante in timpul secetelor prelungite. Se dezvolta mai bine pe soluri usoare sau mijlocii, afinate, aerisite, profunde, permeabile, bine structurate, bogate in humus, cu reactie usor acida.
Specie ierboasa, cultivata in primul rand pentru fibra sau pentru ulei, cu tulpina inalta de 60—100 cm, ramificata de la baza (la inul pentru ulei) sau numai terminal (la inul pentru fuior), frunze alterne, lanceolate, lungi de 2—3 cm si late doar de 2—3 mm, cu 3 nervuri paralele, flori albastre-azurii, pe tip 5, cate 10—15 in dicazii terminale.

Compozitie chimica:
Se folosesc numai semintele ajunse la maturitate (Semen Lini) contin: mucilagii, formate din acid galactouric, ramnoza, galactoza, xiloza si arabinoza, lipide formate din trigliceride ale acidului oleic, linani, linoleic, stearic, miristic si in special linoleic, grasimi.
Protide, un heterozid cianogenetic-linmarozidul care se dedubleaza in acid cianhidric, glucoza si acetona. Saruri de potasiu si magneziu. Acizi grasi nesaturati Omega-3 care se intalnesc mai mult in carnea de peste.

Perioada de vegetatie:
Epoca de semanat, este primavara devreme dupa semanatul cerealelor de primavara. Se seamana atunci cand la 5 cm in sol timp de 4-5 zile temperatura se mentine la 4-5°C.
Inul pentru ulei este planta regiunilor de stepa si silvostepa, caracterizate prin multa căldura, umiditate moderata şi durata lunga de stralucire a soarelui.
Perioada de inflorire a inului este iunie-iulie.

Perioada de recoltare:
Recoltarea se face in luna august, de indata ce tulpina incepe sa devina galbuie.

Afectiuni pentru care se recomanda:
abcese, adenopatii, arsuri, cancer, cistite, constipatie, crustele scalpului, dureri diverse inclusiv reumatice, furuncule, ihtioza, inflamatii intestinale şi ale vezicii urinare, litiaza renala, rani diverse, tuse, xeroze cutanate.

Calitati curative si actiune farmaceutica:
semintele de in intregi ingerate in aceasta stare cate 2 linguri pe zi sunt folosite in tratamentul dispepsiilor si constipatiei. Datorita mucilagiilor care le contine are actiune emolienta, calmanta, laxativa, purgativa si antiseptica in special asupra tubului digestiv.
Faina de in sau mucilagiul facut prin macerarea semintelor in apa este foarte util deoarece este emolient extern foarte util.
Linanii anihileaza efectul unor estrogeni, de aceia este indicat in toate formele de cancer sau afectiuni ale sanului, sau chiar boli metabolice endocrine. Omega-3 blocheaza actiunea prostaglandinelor si prin aceasta se reduce colesterolul si ajuta in tratamentele cancerului. Subtiaza sangele si ajuta in toate afectiunile in care acest lucru este foarte necesar.

Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Preparare:
- O lingura de seminte intregi, se macereaza pentru o jumatae de ora in 100 ml apa la temperaura camerei. Se foloseste ca bautura emolienta in afectiunile digestive.
- 1-2 linguri de seminte intregi, se iau seara la culcare pentru ca sa regleze constipatiile, daorita actiunii mecanice asupra intestinului. Se poae folosi o perioada foarte lunga fara nici un pericol fiind mult mai indicata ca uleiul de parafina sau uleiul de ricin, daorita faptului ca sunt si emoliente puternice si ajuta chiar la refacerea mucoaselor.
- 1-2 linguri seminte se pun in 250 ml de apa, pentru 8 ore dupa care se mai adauga sucul de la o lamaie fara pulpa. Se pot consuma 2 astfel de macerate in litiaze renale, afectiuni ale aparaului digestiv sau alte afectiuni unde este nevoie de refacerea celulara.
- Ceai din o lingura de seminte la 250 ml apa fiert timp de 5 minute se foloseste pentru afectiunile respiratorii.
- 4 linguri de seminte se pun in 500 ml apa se fierbe timp de 15 minute, dupa care se strecoara si se vor face spalaturi vaginale in cazul cistitelor. Se mai poate adauga putin pelin (o lingura), fiind mai util in mai multe alte afectiuni ginecologice.
- Faina de in se poate face din ea o turta cu putina apa calduta si se aplica la rani sau se unge pe locurile in care exista cheratoze sau ihtioza.
- Faina de in in amestec cu faina de mustar in diferite concentraii 1\1 sau mai mult se aplica extern in special la copii sau in locurile unde trebuie sa activeze circulaia sangelui. Acestea amandoua se vor fierbe in putina apa, sau se umecteaza doar si apoi se va intinde pe o panza aplicanduse pe piele.
- Cataplasme care se fac din 3 linguri de seminte care se vor pune in 250 ml apa. Se vor fierbe timp de 10 minute, dupa care se va pune acesta dupa strecurare, pe o panza si se aplica in cazul ranilor sau abceselor. Se poate aplica calda, in cazul in care se doreste sa se grabeasca colectarea abcesului. Tot acestea se vor aplica calde, in cazurile in care gatul este inflama. Se pot tine peste noapte.
- Pentru inmuierea crustelor se va pune 2 linguri de faina de in in 250 ml apa calda, se lasa timp de 3-4 ore dupa care se strecoara prin tifon. Cu aceasta se va unge locurile cu cruste, sau se pune chiar mai multa faina pe pansament pentru a ramane o perioada mai lunga in contact cu pielea.
- In arsuri se foloseste uleiul de in in amestec cu apa de var in parti egale. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita pana la formarea unui lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Acesta are proprietatea de a calma durerile, racorii si vindeca rana.
- In cistite (inflamaia basicii urinare) se fac spalaturi calde sau bai cu fiertura din 2-4 linguri de seminte la 500 g apa calda.

Contraindicatii:
Se recomanda sa nu se foloseasca in de catre persoanele ce sufera de cancer de prostata sau care au blocaj intestinal.
Inul nu trebuie combinat cu alte medicamente, laxative sau lichefiante ale bolului fecal.
Nu se utilizeaza in sarcina sau alaptare.

In traditia populara:
Ceaiul din seminte de in se lua pentru tuse. Cu faina de in se facea o turta care se punea pe rani, ca sa scoata puroiul din ele si sa le vindece.
Uleiul se punea pe o carpa la arsuri, iar din faina de in si cartofi fierti pisati, se faceau legaturi la umflaturi si abcese, ori se fierbeau in lapte si se facea o turta care se aplica pe gat. La galce (adenopatii) rele cu tendinta de coacere, precum si contra junghiurilor, se puneau cataplasme din faina de in cu lapte. Cu faina amestecata cu lapte si flori din gradina se faceau legaturi contra durerilor de burta. O lingura de seminte se pune intr-un pahar cu apa si se lua seara ca laxativ.

 

 

http://www.tratament.net