Papadia

Papadia

 

Denumirea plantei: Papadia (lat. Taraxacum officinale)

Familia: Compositae

Denumiri populare: Cicoare, Floarea-malaiului, Flori-galbene, Laptuca, Lilicea, Papa-gainii, Pui-de-gasca.

Ecologia si raspandirea:
Aceasta planta este vazuta pe pajisti, pasuni, fanete, poieni, livezi, terenuri necultivate. Planta evita locurile foarte ude.

Perioada de vegetatie:
Infloreste in aprilie-mai si continua pana in septembrie.

Perioada de recoltare:
Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile, iar tulpinile in timpul infloririi. Uscarea frunzelor si tulpinilor se face la umbra, intinse in straturi subtiri, iar radacinile si rizomii se spala sub jet de apa si se usuca la soare sau in locuri si bine aerisite. Dupa uscare, plantele au gust amarui.

Calitati curative si actiune farmaceutica:
Colagoge, coleterice, alcanilizant, laxativ, diuretic, venotonic, depurative sanguin, antidiabetice, antireumatice, anticanceroase, astringent, antibiotice, antitumorale, antiinflamatoare.

Afectiuni pentru care se recomanda:
Afectiuni stomahice, gastrite hiperacide, hepatita cronica, insuficienta hepatica, ciroza, elimina calculii biliari, dischinezie biliara, colecistita, constipatie, afectiuni cardiovasculare, combate cancerul de san, afectiuni renale, reumatism, guta, dezechilibru hormonal, combate anemia la copii, combate afectiunile dermatice, cataracta, conjunctivita.

Mentiuni:
Inainte de folosire va rugam consultati medicul de familie.

Mod de administrare:
- uz intern -
Hepatita cronica: se mananca tulpini proaspete de papadie – 5-6 pe zi
Diabet zaharat: se mananca pana la 10 tulpini pe zi, atat timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpina cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseanana cu andivele.
Tulpinile proaspete ne scapa de mancarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric, pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara
Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamani cu tulpini proaspete.
Radacinile de papadie, mancate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare digestiei, sudorific si diuretic. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat – infuzie din 1-2 lingurite la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi.
Aterioscleroza: infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, 2-3 saptamani.
Eczeme: infuzie (sau decoct din radacini) din 1-2 lingurite frunze la o cana apa, 2-3 cani zi.
Stimularea diurezei: infuzie din frunze si din planta intreaga si decoct din radacini 1-2 lingurite la o cana apa, se beau 2-3 cani pe zi.

- uz extern -
Se poate folosi ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii.
Preparare:
Ceai: Se pune peste noapte 1 lingurita (cu varf) de radacini in 1/4 litru de pa rece, se incalzeste a doua zi pana incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitate se bea, inghititura cu inghititura, 1/2 ora inainte si 1/2 ora dupa micul dejun.
Salata: Din frunze si radacini crude, proaspete.
Tulpini: A se mesteca bine si a se manca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate.
Sirop: Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, se lasa sa dea in cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga jumatate de lamaie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Oala se pune pe foc fara capac. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la foc mic. Astfel lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, max. de doua ori, ca sa i se poata stabili adevarata consistenta. N-are voie sa devina prea gros, caci s-ar zaharisi dupa o pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, vascos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Contraindicatii:
A nu se consuma planta dupa inflorire.

Atentie !  sucul laptos al papadiei poate provoca intoxicatii dacă se foloseste  in cantitate mare.
Simptome: greata, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate  administra carbune.

 

 

http://www.tratament.net