Părinţi care îşi condamnă copiii la o viaţă fără auz

Deşi fondurile de la Casa Judeţeană de Sănătate Iaşi pentru implantul cohlear au crescut considerabil şi toţi de pe lista de aşteptare pot beneficia de acesta, medicii de la Spitalul de Recuperare din Iaşi, singurul loc din Moldova unde se efectuează acesta, se confruntă cu alte probleme * părinţii care vin cu copiii cu probleme de auz la spital nu respectă recomandarea medicilor, aceea că implantul se face cât de repede posibil, preferabil până la vârsta de 1 an, şi spun că se mai gândesc riscând ca micuţii să nu-şi mai poată recupera auzul niciodată

În fiecare an, în maternităţile din România se nasc în jur de 100 de copii condamnaţi la surzenie. Singura şansă de a le reda auzul este implantul cohlear, foarte scump, însă extrem de benefic. Cu toate că specialiştii încearcă să diminueze fenomenul, depistând încă din maternitate cazurile de hipoacuzie la bebeluşi, numărul cazurilor creşte de la an la an, copiii ajungând pe lista de aşteptare pentru efectuarea unui implant cohlear, singura unitate medicală din Moldova unde se poate efectua o astfel de intervenţie fiind Spitalul de Recuperare din Iaşi.

Condamnaţi la surzenie
Deşi specialiştii fac eforturi uriaşe să scape copiii de această problemă şi bugetul pentru astfel de intervenţii a crescut considerabil, medicii de la Spitalul de Recuperare se confruntă cu mai multe probleme în acest sens. Potrivit şefei secţiei ORL, din cadrul spitalului, conferenţiar dr. Luminiţa Rădulescu, toată lumea face eforturi pentru a scăpa micuţii de o viaţă trăită fără a auz, însă unii părinţi le dau planurile peste cap. Conform specialistului, părinţii nu înţeleg că reabilitarea auditivă trebuie să se facă precoce, în primul an de viaţă, ca rezultatele să fie bune pentru că altfel copiii riscă să rămână surdo-muţi. Astfel, mulţi părinţi, nu se împacă cu această idee şi amână implantul, spunând că se mai gândesc, scăzând astfel şansele micuţilor de a se face bine. „Părinţii nu înţeleg un lucru foarte simplu, acela că reabilitarea auditivă trebuie să se facă precoce, în primul an de viaţă la cei cu surditate senzorială profundă, pentru că apoi nu mai sunt rezultate. Creierul se maturizează cu informaţiile pe care le are şi alte arii vin şi acoperă aria auditivă pe cortex. Între 2 şi 5 ani reabilitarea e slabă. Părinţii nu se împacă cu ideea şi spun că mai vedem, ne mai gândim şi aici nu este loc pentru mai vedem. Este o traumă psihică pentru aceşti părinţi pentru că le trebuie timp să se acomodeze, dar nu este timp aici. Copilul nu va auzi şi nu va vorbi normal, ci ca un surdo-mut”, a explicat conf. dr. Luminiţa Rădulescu.

Citeşte şi: Leac minune pentru boala secolului

Copii normali, duşi la şcoli de surdo-muţi
Dr. Rădulescu a mai declarat că şi recuperarea ulterioară are un rol extrem de important, dar că o altă problemă întâlnită tot mai des este aceea că unii părinţi ai căror copii s-au recuperat complet în urma implantului cohlear şi se pot bucura acum de orice sunet, în loc să-i ducă la şcoală normală, îi duc la şcoli pentru surdo-muţi, doar pentru că acolo este totul gratuit. Micuţii riscă astfel, din vina părinţilor, să aibă diverse probleme, mai ales de comunicare, având în vedere că acolo se comunică preponderent prin semne. „O altă problemă cu care ne confruntăm este că odată făcut implantul, copiii au nevoie de logopedie, educaţie şi reabilitare. Un copil normal aude de când se naşte, dar aceşti copii pierd deja un an şi vârsta trebuie recuperată pentru ca atunci când fac şapte ani să ajungă la o şcoală de masă. Noi implantăm ca să meargă la şcoală de masă, nu la şcoală de surdo-muţi şi am avut neplăcuta surpriză că mulţi copii reabilitaţi complet sunt înscrişi la şcoală cu probleme pentru că acolo este totul gratuit. Astfel, copiii se pierd acolo, nefiind comunicare strict orală, fiind vorba de comunicare prin semne”, a mai declarat conf. dr. Luminiţa Rădulescu.

Fără liste de aşteptare
Un implant cohlear ajunge la 22.000 de euro pentru o persoană, banii fiind decontaţi de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate. Potrivit directorului instituţiei, ec. Robert Dâncă, anul acesta bugetul a crescut considerabil de la 4.800.000 de lei alocaţi pentru programul naţional al surdităţii la 5.200.000 de lei, fiind eliminate listele de aşteptare întrucât toţi pacienţii pot beneficia de implant.
„Acest buget permite să fie trataţi toţi pacienţii care se află pe lista de aşteptare. Prin efortul CJAS, anul acesta bugetul este mai mare pentru a nu mai exista liste de aşteptare şi pentru ca pacienţii, mai ales copiii, să poată avea o viaţă socială normală”, a declarat ec. Robert Dâncă, director al CJAS Iaşi.
Roxana NĂSTASĂ