Povestea celor patru rinichi

Doi ieşeni, care în urmă cu mai bine de zece ani când a început să se facă transplant renal la Iaşi, au beneficiat de o astfel de şansă, povestesc cum e să revii la o viaţă normală după şedinţe de dializă şi chin * Dana are practic patru rinichi, dar unul singur funcţional, în timp ce Vasile are trei, dintre care unul funcţional * ambii au fost prezenţi ieri la Ziua Mondială a Rinichiului, sărbătorită în Parcul Copou prin mişcare * aceştia au vorbit despre beneficiile transplantului, ale stilului de viaţă sănătos şi a atitudinii mereu pozitive, încurajând totodată donarea de organe

Viaţa celor diagnosticaţi cu insuficienţă renală nu este deloc una uşoară, ci mai degrabă e presărată cu multiple dificultăţi, dureri şi drumuri între spital şi casă, pentru şedinţe de dializă. Sunt însă şi oameni norocoşi, care au primit o şansă la o viaţă normală, pentru care sunt veşnic recunoscători. Printre ei se numără şi Dana Botezatu, care a fost printre primii pacienţi care au primit un rinichi prin transplant la Centrul din Iaşi, de la Spitalul „Dr. C.I. Parhon”. Diagnosticată în urmă cu 15 ani cu glomerulonefrită cronică, o afecţiune care conduce la insuficienţă renală, Dana a avut şansa de a primi un rinichi de la sora sa, fiind al 21-lea pacient transplantat la Iaşi. Totul a decurs bine, însă numai 14 ani, pentru că anul trecut, rinichiul primit, singurul funcţional de altfel, a început să facă probleme. Dana a avut nevoie de un nou transplant şi s-a înscris pe lista de aşteptare la Cluj. După ce a fost chemată de mai multe ori şi nu a fost compatibilă, a reuşit în cele din urmă să primească un alt rinichi, de la o persoană aflată în moarte cerebrală. Acum, se poate spune că aceasta are nu mai puţin de patru rinichi. „Eu am două operaţii. Prima a fost în anul 2002, chiar de ziua mea, iar cea de-a doua anul trecut, pe 20 octombrie. Prima operaţie a ţinut 14 ani şi a fost totul bine, dar, din păcate, atât a fost. Rinichiul a început să nu mai funcţioneze bine de prin ianuarie şi m-am înscris din nou pentru transplant. Din fericire, am primit un rinichi la Cluj, de la un donator în moarte cerebrală”, povesteşte Dana.

Deşi a trecut prin momente dificile, acum zâmbeşte şi spune că se simte foarte bine. Îi pare rău însă că mulţi nu apelează la transplant pentru că s-au obişnuit cu dializa şi că, la Iaşi, în cazul unui pacient în moarte cerebrală de la a cărui familie este acord pentru donarea de organe, doar un singur rinichi rămâne la Iaşi, limitând astfel şansele mai multor oameni de duce o viaţă normală. „Pot să spun că mă simt foarte bine, iau tratament de imunosupresie care trebuie luat toată viaţa, dar nu e complicat. Mai bine iei medicamente decât să faci dializă. Pentru o stare bună contează mult şi mişcarea pentru un pacient transplantat, care dă şi o perspectivă de viaţă mai frumoasă, dincolo de alte beneficii. Din păcate, sunt mulţi pacienţi care nu doresc transplant. S-au obişnuit cu dializa şi, din punctul meu de vedere e groaznic, iar ceea ce este absolut necesar este ca cei doi rinichi să rămână la Iaşi, pentru că e mare nevoie”, a mai declarat Dana Botezatu.

A primit o şansă de la un necunoscut
Şi Vasile Budăi este un norocos, care a primit o nouă şansă de la un donator necunoscut în urmă cu zece ani. După ce a fost diagnosticat cu insuficienţă renală şi a făcut dializă, salvarea lui a venit de la un tânăr aflat în moarte cerebrală în urma unui accident, despre care nu a putut să afle mai multe. Este însă foarte recunoscător familiei acestuia, pentru gestul minunat. La aproximativ 10 ani distanţă, şi acesta duce o viaţă normală, face mişcare şi se simte foarte bine. „Mă simt foarte bine, însă am o uşoară problemă ce a apărut de la medicaţia cu imunosupresoare, pe care o iau după transplant. Am un început de diabet, dar ţin regim alimentar, fac mişcare şi sunt în regulă”, a povestit Vasile Budăi.

Atât Dana, cât şi Vasile, sunt doi optimişti şi spun că nu se compară viaţa de dinainte de transplant cu cea de acum. Ambii sunt la momentul actual membri activi ai Asociaţiei Transplantaţilor din România şi şi-ar dori ca toată lumea să înţeleagă cât de important este ca donarea de organe să fie înţeleasă ca atare, ca o salvare de vieţi. A lor a fost salvată şi sunt recunoscători în fiecare clipă atât donatorilor, cât şi echipei medicale condusă de prof. dr. Adrian Covic, medic primar nefrolog la Spitalul „Dr. CI.I. Parhon”, care le-a întins mâna pentru o viaţă altfel. Roxana NĂSTASĂ

* * *
„Am două operaţii. Prima a fost în anul 2002, chiar de ziua mea, iar cea de-a doua anul trecut, pe 20 octombrie” - Dana Botezatu, beneficiar de transplant
* * *
„Mă simt foarte bine, însă am o uşoară problemă ce a apărut de la medicaţia de după transplant” - Vasile Budăi, beneficiar de transplant