SPIRULINA, ALGA MINUNE

Unele alge, mai exact microalgele precum chlorella, alga verde-albastruie (Aphanizomenon flos-aquae) şi spirulina (Spirulina platensis) conţin mai multă clorofilă decât orice alte alimente. Conţinutul lor de clorofilă poate fi chiar mai mult decât dublat dacă se adoptă unele condiţii mai speciale de cultivare. Cele trei plante acvatice enumerate mai sus sunt cele mai acceptate şi cunoscute dintre toate microalgele cunoscute de specialişti. Având formă spiralată şi culori ce variază între verde închis şi verde-albăstrui, acestea au dimensiuni măsurabile în microni şi se pare că ele ar fi fost primele forme de viaţă pe Terra. De pildă, în spirulină putem descoperi trei miliarde şi jumătate de ani din existenţa planetei noastre, codificaţi în acizii săi nucleici - ADN şi ARN. În acelaşi timp, toate microalgele furnizează respiraţia proaspătă originară care a condus la dezvoltarea vieţii pe pământ. Au existat perioade, însă, în istoria omenirii când mulţi au trebuit să se întoarcă la aceste forme primare de viaţă ca suport nutritiv de supravieţuire.

Microalgele se află undeva la hotarul dintre regnul vegetal şi cel animal, oferind avantaje nutritive unice. În stare deshidratată, pe lângă clorofilă, în microalge mai găsim şi o bogată sursă de proteine, beta-caroten şi acizi nucleici, elemente pe care le conţin de altfel orice alte alimente din carne sau vegetale. Cantitatea foarte mare de ARN şi ADN din microalge, mai ales din Spirulina platensis, justifică încrederea specialiştilor în calităţile de regenerare celulară şi încetinirea proceselor de îmbătrânire. Se remarcă, totuşi, că excesul de acizi nucleici aduce şi riscul creşterii nivelului acidului uric în organism, provocând astfel pierderea calciului, apariţia calculilor renali şi instalarea gutei. De aceea este nevoie de o dozare atentă în administrarea acestora.

Majoritatea fabricanţilor de produse pe bază de microalge insistă în dorinţa lor de a-şi atrage clienţii asupra conţinutului ridicat de clorofilă, având în vedere calităţile terapeutice, de detoxifiere şi regeneratoare ale proteinelor, beta-carotenului, ale acizilor graşi omega-3 şi gama-linoleici ce se află în corofilă. În general, spirulina are efecte de întreţinere şi tonifiere, fiind utilă pentru tratarea unor deficienţe, dar totodată oferă o acţiune de curăţare a organismului. Cei cu un organism slăbit sau care asimilează greu hrana o pot folosi datorită proprietăţii de a fi uşor digerată şi absorbită în organism. O mare parte din proteinele sale se găsesc sub formă de biliproteină, care este „predigerată” chiar de către spirulină. O mare parte dintre carbohidraţii săi sunt desfăcuţi în ramnoză, iar o parte mai mică (dar importantă) în glicogen. I.TÂRNOVEANU