Dupa aplicarea unui sterilet, pacienta va fi informata asupra vizitelor pentru control si dispensarizare, acestea fiind stabilite de comun acord. Prima dintre ele va avea loc la 6-8 saptamâni, dar trebuie sa subliniem ca se poate întoarce la cabinet oricând, daca apar probleme sau doreste sa renunte la DIU. Vizitele de urmarire au ca scop: reamintirea simptomelor celor mai frecvente complicatii; verificarea prezentei DIU; diagnosticul eventualelor complicatii si tratamentul lor.

Examenul ginecologic trebuie facut nu numai pentru a verifica prezenta normala a steriletului, ci si pentru a exclude semnele unei infectii sau inflamatii pelviene. La fiecare consultatie femeia va fi întrebata despre frecventa menstruatiilor, despre dureri pelviene si scurgeri vaginale. Consultatia este recomandata a se repeta dupa trei luni de la aplicarea steriletului, iar pentru a verifica prezenta lui, se face un consult anual.

Steriletele cu cupru trebuie schimbate la trei sau cinci ani dupa durata lor de eliberare a cuprului si deci perioada sa activa. Femeile care folosesc steriletele cu progesteron trebuie sa revina pentru schimbarea lui în interval util. Daca femeia nu are probleme purtând DIU inerte, acesta nu trebuie schimbat si poate ramâne pe loc pâna la menopauza, când va fi extras la 12 luni dupa ultima menstruatie. În caz de complicatii serioase, medicul care a aplicat steriletul trebuie sa îndrume pacienta spre un serviciu ginecologic dotat cu capacitati de diagnostic si eventuala interventie.

Diagnosticul si tratamentul efectelor secundare

1. Sângerarile anormale, menstruatii abundente sau prelungite. Trebuie sa informam de la început pacienta ca acestea sunt obisnuite, ca de obicei dispar de la sine dupa 3-4 luni si ca o sângerare abundenta nu este semnul unor complicatii care pun în pericol viata purtatoarei de sterilet. Daca hematocritul este sub 27%, iar hemoglobina sub 9 g%, steriletul trebuie extras, iar femeii ii indicam o metoda alternativa de contraceptie.
Sângerarile sau spotting-urile intermenstruale (micile sângerari intermenstruale) nu au semnificatie patologica daca survin la 1-3 luni dupa aplicarea steriletului, dar, daca persista luni sau ani, steriletul trebuie extras. Spotting-urile pot avea loc oricând pe parcursul ciclului menstrual, dar survin, de obicei, cu câteva zile înaintea menstruatiei.

Pot fi tratate cu antiinflamatorii, iar daca persista, trebuie sa examinam colul pentru a exclude o boala a lui sau expulzia partiala a steriletului. Sângerarile postcoitale (dupa contact sexual) sunt rareori cauzate de sterilet. În aceste cazuri trebuie examinat colul si, eventual, facut un examen Babes-Papanicolaou.
Amenoreea (lipsa menstruatiei): trebuie sa excludem sarcina prin examen ginecologic, test de sarcina si, mai usor, prin examen ecografic, deoarece sarcina pe sterilet poate fi în 50% din cazuri sarcina ectopica.

2. Durerea
În timpul insertiei steriletului, manopera trebuie facuta cu blândete, iar daca durerea este intensa, trebuie sa facem o anestezie paracervicala (în jurul colului).    Durere la momentul insertiei steriletului, care nu cedeaza sau chiar creste în intensitate: se va efectua un examen ecografic endovaginal, un examen ginecologic si, eventual, se va extrage steriletul.

3.Dismenoreea (durerea la menstruatie) este similara cu dismenoreea spastica si poate fi tratata cu analgezice simple sau antiinflamatorii nesteroidice pentru primele doua - trei zile ale ciclului.

4. Dispareunia (durerea la contact sexual)
Daca dispareunia este cauzata de sterilet, e, de obicei, profunda si poate, uneori, sa deranjeze chiar si partenerul. Trebuie cautate si tratate toate celelalte cauze posibile, iar daca fenomenele nu cedeaza, steriletul trebuie extras. Daca partenerul are disconfort la contactul sexual, trebuie sa verificam eventualitatea unui sterilet partial expulzat sau a firului de reper care deranjeaza si pe care îl vom scurta.

5. Scurgeri vaginale
Daca acestea sunt persistente, trebuie facuta o antibiograma, pentru a exclude flora patologica. Daca nu gasim flora patologica sau tratamentul este nesatisfacator, trebuie sa luam în discutie taierea înalta a firului de reper al steriletului sau folosirea unui model care nu are fir de reper.

6. Boala inflamatorie pelvina
Tratamentul cuprinde: diagnostic precoce, tratament cu antibiotice, îndepartarea steriletului, dispensarizare atenta cu consultatii repetate si tratamentul partenerului în caz de boli sexuale transmisibile.

7. Sarcina intrauterina poate fi dusa la termen cu steriletul pe loc, doar ca frecventa avorturilor spontane din al doilea trimestru, sângerarile, infectia amniotica si nasterea prematura sunt mai frecvente. Pâna la 12 saptamâni steriletul se scoate cu blândete; peste 12 saptamâni de sarcina sau daca firul de reper nu se vede sau nu poate fi extras usor, steriletul trebuie lasat pe loc. Daca ramâne pe loc, el va fi expulzat la nastere, odata cu placenta; în caz ca nu este expulzat, trebuie cautat prin examinare cu raze X sau prin ecografie si extras în lauzia precoce.

8. Sarcina ectopica
Cum am aratat anterior, riscul de sarcina ectopica este de cinci ori mai mare la purtatoarele de sterilet (4% fata de 0,8%). Simptomele sarcinii ectopice, durere si tulburari menstruale, pot fi atribuite, din greseala, unei boli inflamatorii pelvine sau simptomatologiei datorate prezentei steriletului. Semnele clasice, de asemenea, pot sa lipseasca. Sarcina ectopica trebuie suspicionata atunci când apar întârzieri de menstruatie asociate cu semne subiective de sarcina (greata, varsaturi, astenie), dureri colicative în micul bazin, de origine necunoscuta. Diagnosticul prezumtiv de sarcina ectopica este important, iar lamurirea lui trebuie facuta într-un serviciu de ginecologie.

Informatii pentru paciente
1. Menstruatiile vor fi, probabil, mai abundente si prelungite. Un consult la medicul care a aplicat steriletul se impune daca menstruatia dureaza un numar de zile dublu ca de obicei.

2. Pacienta trebuie sa controleze prezenta firului de reper, mai frecvent în primele trei luni de la aplicare, de preferat imediat dupa menstruatie. In cazul in care gaseste o parte din sterilet în col trebuie sa se adreseze medicului, iar daca nu poate sa o faca imediat, trebuie sa foloseasca suplimentar o alta metoda de contraceptie pâna când medicul va pune alt sterilet. Pacienta trebuie sa stie ca steriletul poate sa fie expulzat fara ca ea sa observe aceste lucru.

3. Evitarea infectiilor. Prezenta steriletului poate favoriza infectiile pelviene, care pot duce la sindrom dureros pelvian cronic sau la sterilitate. Din aceasta cauza, daca pacienta prezinta febra, durere sau sensibilitate pelviana, contractii dureroase sau sângerari anormale, ea trebuie sa se prezinte la medic pentru diagnostic si tratament adecvat.

4. Urmarirea calendarului menstrual. Daca pacienta prezinta amenoree (întârzierea menstruatiei), trebuie sa mearga la doctor pentru control, pentru a exclude sarcina, deoarece purtatoarele de sterilet au, de obicei, hipermenoree, si nu amenoree. Lipsa unei menstruatii poate fi semn de sarcina, mai ales daca femeia are greturi, varsaturi, dureri în sâni.

5. Pacienta trebuie sa stie ca DIU nu ofera protectie împotriva BTS, inclusiv infectia cu HIV. 

Avantajele steriletului
Siguranta. Ca metoda de contraceptie, steriletul are un înalt grad de siguranta. Riscurile la care este expusa starea de sanatate a femeii purtatoare de sterilet sunt putine la numar. Putem include aici: riscul bolii inflamatorii pelvine, anemia secundara metroragiilor însemnate, riscul bolilor transmise sexual, în special SIDA.
Alte avantaje importante ale folosirii DIU sunt:
- Nu necesita manopere suplimentare, odata inserat;
- Nu întrerupe continuitatea actului sexual;
- Necesita rare controale medicale;
- La peste 70% dintre cazuri nu are efecte secundare însemnate;
- Dispozitivul poate fi lasat pe loc un numar mare de ani;
- Nu exista dovezi ca ar creste frecventa cancerelor de col.

Steriletele cu progestative reduc fluxul menstrual si dismenoreea, fiind cu rezultate foarte bune la femeile cu fibroame uterine mici, dar intens sângerânde. Steriletul poate preveni aderenta peretilor uterini în special dupa interventii în cavitatea uterina, evitând producerea sinechiilor.