„Ochiul dracului” – 5 mari companii care au făcut afaceri cu regimul nazist

Precursoarele sistemelor de calcul moderne: O operatoare folosește cartele perforate IBM pentru a înregistra date. Foto: flashbak.com

O reclamă germană la Fanta. Foto: timeline.com

Compania Coca-Cola a avut beneficii financiare de pe urma Germaniei naziste. De fapt, celebra băutură Fanta, produsă de companie, s-a „născut” în timpul regimului nazist. În 1933, la instalarea naziștilor la putere, afacerile Coca-Cola în Germania erau înfloritoare.

Operațiunile companiei erau conduse de Max Keith, care a reușit să cucerească o mare parte din piața germană. Cu toate acestea, spre finalul lui 1933, compania a suferit o uriașă lovitură, după ce guvernul a limitat drastic importurile de siropuri, inclusiv de Coca-Cola.

În încercarea de a salva afacerea, președintele Coca-Cola a încercat să-l convingă pe Hermann Göring, adjunctul lui Hitler, să remedieze această problemă. Câțiva ani mai târziu, în 1937, Coca-Cola a primit a doua lovitură.

Un director de la o companie rivală germană a observat că o sticlă de suc pe al cărei capac erau scrise câteva cuvinte în ebraică, indicând că produsul este cușer.

De aici și până la credința că Coca-Cola este condusă de evrei n-a fost decât un pas. Pentru a contracara această idee, Keith a început să acrediteze tot mai puternic ideea că Coca-Cola este o companie pro-nazistă. S-a adresat în primul rând organizației „Tineretul Hitlerist”, încercând să câștige acest segment de piață.

De asemenea, pentru a ocoli limitarea importurilor de siropuri, Keith a dezvoltat un sirop din ingrediente locale, pe care să-l vândă fără restricții pe piață. Băutura a fost botezată „Fanta”, o prescurtare a cuvântului „fantasie” (fantezie, în limba germană).

3. Hugo Boss îi îmbrăca pe naziști

Uniformele naziste aveau linii elegante și sobre. Foto: emaze.com

În 1931, cu doi ani înainte de accederea naziștilor la putere, Hugo Boss și-a început afacerile în lumea modei. Dar Hugo Boss era deja de ceva vreme colaborator al naziștilor, producând uniforme pentru aceștia într-o fabrică pe care o achiziționase în 1924.

De altfel, chiar în 1931, Hugo Boss s-a înscris oficial în partidul lui Adolf Hitler. Boss a devenit apoi sponsor al Schutzstaffel (SS), gruparea paramilitară a naziștilor, căreia îi dona bani lunar. Datorită fidelității sale, Boss a avut numai de câștigat sub regimul nazist.

El a fost creatorul celebrelor uniforme negre ale trupelor SS, dar și al uniformelor Tineretului Hitlerist. În 1938, când nemții au început operațiunile de remilitarizare, Hugo Boss a început să producă uniforme pentru armata germană.

Pentru a putea face față comenzilor tot mai numeroase, compania a început să folosească deținuți din lagărele de concentrare. În fabricile Hugo Boss au lucrat aproximativ 140 de deținuți, dar și 40 de prizonieri de război francezi.

După război, Boss a fost clasificat drept „activist” și „susținător și beneficiar al național-socialismului”. În 1946, a fost amendat și i s-a retras dreptul de a deține o companie.

După moartea lui Boss, în 1948, compania a continuat să funcționeze, sub coordonarea lui Eugen Holy, ginerele lui Boss.

4. Kodak, afaceri ascunse cu regimul nazist

Foto: fastpic.ru

Timp de câteva decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, nimeni n-a știut că firma Kodak a colaborat cu naziștii. Amploarea afacerilor desfășurate de compania americană cu Germania nazistă a fost descoperită abia în anii 2000.

La fel ca în cazul altor multinaționale ale vremii, Kodak avea filiale în întreaga Europă, inclusiv în Germania. Deși în anii ’30 Germania devenea tot mai agresivă pe plan internațional, Kodak și-a păstrat filialele din această țară.

Mai târziu, în 1941, SUA a intrat în război, iar companiilor americane le-a fost interzis să importe din sau să exporte în țările ostile.

La fel cum au procedat alte multinaționale, nedorind să piardă banii câștigați din afacerile cu Germania, Kodak a acordat mai multă autonomie filialei sale de aici. Astfel, ea a intrat imediat sub controlul naziștilor.

Apoi, Kodak a început să-și folosească filialele din statele neutre, precum Elveția și Portugalia, pentru a continua afacerile cu Germania. Astfel, pe parcursul războiului, Kodak le-a furnizat naziștilor echipamente fotografice și electronice, pe care aceștia din urmă le-au folosit în război împotriva Aliaților.

În documentele interne, conducerea companiei a justificat relația cu Germania nazistă prin profitul obținut în timpul războiului. Aceleași documente interne arată că filiala din Germania a folosit peste 250 de deținuți din lagărele de concentrare, care au fost forțați să lucreze fără plată.

După război, Kodak a reabsorbit filiala germană, profitând de banii pe care aceasta i-a produs în timpul războiului. Mai târziu, compania a plătit 500.000 de dolari într-un fond destinat familiilor deținuților forțați să lucreze pentru corporațiile naziste.

Cu toate acestea, oficialii Kodak nu și-au cerut niciodată scuze pentru legăturile cu Germania nazistă.

5. Bayer, IG Farben și infamul gaz Zyklon B

Foto: funnyjunk.com

Bayer, compania faimoasă pentru crearea aspirinei, are o istorie sumbră în Germania nazistă. Bayer a fost înființată ca o companie independentă.

În anii ’30, ea a devenit parte din IG Farben, un conglomerat format din câteva companii chimice importante din Germania.

Sub regimul nazist, IG Farben a comis o multitudine de atrocități. Când Germania a invadat Cehoslovacia, IG Farben a colaborat cu guvernul nazist și cu armata, pentru a pune mâna pe companiile chimice din această țară.

De asemenea, IG Farben a fost compania care a creat gazul Zyklon B, utilizat de naziști în camerele de gazare. La fel ca alte companii, IG Farben a profitat de forța de muncă din largărele de concentrare naziste.

De altfel, compania și-a deschis o fabrică în imediata vecinătate a lagărului de la Auschwitz, pentru a avea forța de muncă la îndemână. La sfârșitul războiului, IG Farben a fost dizolvată, iar directorii ei au fost puși sub acuzare pentru crimă.

Deși 13 din cei 24 de directori au fost condamnați, toți au fost eliberați înainte de termen, iar apoi repuși în fruntea companiilor rămase după destrămarea IG Farben.

Fritz ter Meer, cel care a coordonat operațiunile din fabrica de lângă Auschitz, a devenit președintele Bayer. Într-un final, în 1995, compania și-a cerut scuze în mod oficial pentru rolul pe care l-a avut în timpul Holocaustului.