Autostrada Vieţii - partea a 2-a

Continuăm trecerea rapidă în revistă a formelor de viaţă care au evoluat pe Terra şi au condus la apariţia lui homo sapiens. Începând de la primele cordate, unde rămăsesem la finele primei părţi, continuăm cu peştii, reptilele, tetrapodele, mamiferele, primatele şi, în final, hominidele (material video inclus).

PEŞTII

Cu 530 de milioane de ani în urmă au apărut primele cordate. Aduceau mai degrabă cu viermii decât cu peştii, dar ele au reprezentat punctul de plecare spre apariţia tuturor vieţuitoarelor dotate cu coloană vertebrală. Primele vertebrate adevărate au fost o specie de peşti fără fălci mobile şi cu scheletul format din cartilagii. Acestora le lipsea perechea de aripioare pe care speciile de peşti ce aveau să vină o vor poseda. Cu 480 de milioane de ani în urmă, peştii dezvoltau, în sfârşit, fălci şi dinţi. Este momentul în care, avansând pe autostrada care ne va duce spre homo sapiens, trebuie să spunem la revedere mrenelor cu nouă ochi de mare şi de râu, lipitorilor, deci, per ansamblu, agnatostomilor.

În urmă cu 450 de milioane de ani au apărut primele oase. Acum ne vom despărţi de rechini şi de calcani. Peştii dipnoi, mai exact peştele salamandră, ne vor purta spre următorul mare pas în evoluţie, şi anume apariţia tetrapodelor.

 

TETRAPODELE

În urmă cu 365 de milioane de ani, peştii care trăiau în apele mici au dezvoltat picioare în locul înotătoarelor, aveau plămâni primitivi pe lângă branhii şi deveneau primele tetrapode. La acel moment în timp plantele, miriapodele, păianjenii şi insectele ocupau uscatul deja de mai bine de 30 de milioane de ani. Planeta era deja verde, cerul său albastru, iar atmosferă era bogată în oxigen. În urmă cu 340 de milioane de ani, primii amfibieni adevăraţi au început să profite de aceste resurse înaintând pe uscat pentru a se hrăni. Numai că trebuiau să îşi păstreze pielea umedă şi aveau nevoie să revină în apă pentru a se înmulţi.

 

REPTILELE

Cea mai veche reptilă descoperită avea o lungime de aproximativ 20 de centimetri şi semăna foarte mult cu şopârlele de astăzi. Deoarece reptilele aveau pielea dură şi impermeabilă, teritoriul lor nu era limitat la zone umede, ca în cazul amfibienilor. Iar prin apariţia ouălor cu coajă dură şi impermeabilă, acestea se puteau chiar înmulţi fără a se întoarce în mediul acvatic. Ouăle cu coajă tare (amniotice) există de mai bine de 300 de milioane de ani. Primele reptile asemănătoare mamiferelor, numite pelicozauri, au dominat uscatul pentru aproape 40 de milioane de ani, şi au dat naştere terapsidelor, parcurgând astfel încă un pas în drumul nostru spre mamifere. Terapsidele sunt strămoşii direcţi ai mamiferelor. Înainte de a ne lua rămas bun de la reptile, ne oprim puţin pentru a arunca o privire asupra evoluţiei lor în timp şi menţionăm că descendenţii lor includ crocodilienii, dinozaurii şi păsările. În continuare, aşa cum filmul ilustrează, se revine pe drumul părăsit pentru moment, pentru a găsi descoperi în cele ce urmează mamiferele.

 

MAMIFERELE

Ne găsim cu 220 de milioane de ani în urmă, moment în care pe scenă intră animalele din specia Cynodont. Acestea prezintă aproape toate trăsăturile definitorii ale mamiferelor. Majoritatea mamiferelor timpurii erau de mici dimensiuni, asemănătoare unor specii de şoareci şi se hrăneau cu insecte. Este probabil să fi avut temperatura corpului constantă, glande mamare pentru a-şi hrăni puii, cât şi o formă incipientă de neocortex la nivelul creierului. Ne aflăm, de asemeni, în era primilor dinozauri, astfel că strămoşii noştri au trebuit să aştepte până ce le va fi venit rândul să domine planeta.

Cu 125 de milioane de ani în urmă se dezvoltă două noi linii evolutive paralele, marsupialele şi euterienele. Dinspre marsupiale vor evolua cangurii şi rudele acestora, dar linia noastră de descendenţă are legătură cu euterienele dotate cu placentă. Cel mai vechi reprezentat cunoscut al euterienelor semăna cu un mic şoarece. Cu 90 de milioane de ani în urmă, ne despărţim de strămoşii elefanţilor şi lamantinilor, iar acum 85 de milioane de ani, spuneam adio, metaforic vorbind, predecesorilor cailor, câinilor şi pisicilor. În urmă cu 75 de milioane de ani ne despărţeam din punct de  vedere evolutiv de şoareci şi rozătoare.

Primatele sunt direct în faţă pe autostrada vieţii.

 

PRIMATELE

Ne găsim cu 65 de milioane de ani în urmă, moment la care dinozaurii tocmai dispăruseră. Un mic animal care părea a fi o corcitură între o veveriţă şi o maimuţă devenea strămoşul tuturor primatelor. După alte câteva milioane de ani îşi fac apariţia cercopitecii, care au avut de atunci o călătorie reuşită care continuă şi în prezent. În urmă cu 25 de milioane de ani apărea prima maimuţă asemănătoare gibonului. Ne aflăm din nou într-un punct în care trebuie să încetinim ritmul de deplasare prin timp, astfel că liniile galbene peste care trecem reprezintă fiecare câte 100.000 de ani. În urmă cu 15 milioane de ani apar urangutanii, iar gibonii se desprind de aceştia. Cu 13 milioane de ani în urmă strămoşii noştri se desprind de urangutani. În urmă cu 10 milioane de ani ne rupem pe scara evoluţiei de gorile. Mai târziu, acum 7 milioane de ani, se despart liniile de descendenţă ale omului, respectiv cele ale cimpanzeilor şi cimpanzeilor bonobo.

Cel mai vechi strămoş al omului care a evoluat ulterior acestei separări dintre liniile de descendenţă ale omului şi cimpanzeilor este deja aproape în timp. Urmează, pe direcţia noastră de înaintare, oamenii.

 

 

OAMENII

Am ajuns la un punct în care linia ancestrală care conduce spre homo sapiens este puţin imprecisă, în special datorită existenţei multor specii de hominide care ar putea, ori nu, să se găsească pe linia noastră de descendenţă. Dar, deşi lipsesc unele amănunte, există suficiente dovezi cu ajutorul cărora să trasăm un istoric consistent al evoluţiei spre homo sapiens.

Toumai este cel mai vechi hominid cunoscut (Sahelanthropus tchadensis) şi datează dintr-o perioadă cuprinsă între acum 6 şi 7 milioane de ani. Orrorin are o vechime aproximativă de 6 milioane de ani şi era, foarte probabil, biped. Ardepithecus a trăit în urmă cu 5.8 - 4.4 milioane de ani. Îi mai amintim pe Kenyanthropus, care a trăit în urmă cu 3.5 de milioane de ani, Lucy, un Australopithecus Afarensis vechi de 3.2 milioane de ani, ori Australopithecus Africanus, care a trăit în urmă cu 2.5 milioane de ani. Homo Habilis datează de acum 1.9 milioane de ani şi a fost descoperit împreună cu nişte unelte. Homo Ergaster datează de acum 1.6 milioane de ani. Homo Erectus a trăit într-un interval cuprins între 1.8 milioane şi 300,000 de ani în urmă.  Specimenul de Homo Erectus prezentat în film are o vechime de 500,000 de ani. Homo Sapiens include omul modern dar şi alte câteva, poate chiar multe, subspecii. Vărul nostru apropiat, omul de Neanderthal, a trăit în intervalul cuprins între 230,000 şi 30,000 de ani în urmă. Reprezentanţii acestei specii îşi îngropau morţii chiar în urmă cu 100,000 de ani.

Strămoşul comun al întregii specii umane, strămoşul comun din care ne tragem cu toţi, este o femeie care a trăit în urmă cu 150,000 de ani undeva în estul Africii şi toţi oamenii de pe Terra se înrudesc cu ea.

Sursa:scientia.ro