Istoria neștiută: Ce droguri luau civilizațiile antice

 Astăzi, drogurile sunt folosite în mare parte în scop recreațional. Dar, spre deosebire de omul modern, anticii nu foloseau droguri doar pentru a se distra, ci mai degrabă pentru a atinge stări spirituale inaccesibile pe altă cale. Dovezile arheologice ne dezvăluie că oamenii luau opium și ciuperci halucinogene chiar și acum zece mii de ani.

Hai să vedem care era relația popoarelor antice cu stupefiantele, cine erau cei care le foloseau și ce fel de droguri preferau diverse civilizații.

Opiul, drogul cel mai răspândit

Opiul este un drog care se extrage din capsulele unor anumite tipuri de mac. Ingrediendul activ din ceste capsule este conțin morfina. Administrat în doze mici și în scop strict medicinal, opiul este folosit ca și calmant, somnifer și analgezic. Însă este un drog extrem de periculos, un derivat al acestuia fiind heroina, un stupefiant care dă adicție foarte puternică.

În antichitate, opiul era, fără îndoială, cel mai răspândit drog. El are o istorie lungă și complexă. Deși se crede că era utilizat încă din preistorie, cercetătorii au stabilit cu certitudine că drogul a fost cultivat pentru prima dată de sumerieni, în 3400 î.e.n. Apoi, a fost preluat de asirieni, babilonieni, egipteni, fenicieni, greci și cartaginezi. Nici romanii nu erau străini de utilizarea lui.

Descoperirile arheologice arată că opiul era folosit în special în timpul ritualurilor, iar antropologii au afirmat că preoții antici îl utilizau pentru puterile lui vindecătoare. În Egipt, consumul de opiu era limitat la preoți, magicieni și războinici. Egiptenii credeau că opiul a fost creat de zeul Thoth, și că zeul Ra îl consuma împotriva durerilor de cap.

De asemenea, o satuetă reprezentând-o pe zeița minoică a narcoticelor purtând o coroană de maci a fost descoperită în sanctuarul Gazi din Creta, împreună cu un dispozitiv de fumat. Mai mult, zeii greci Hypnos (zeul somnului), Nyx (zeul nopții) și Thanatos (zeul morții) erau înfățișați adesea înveliți în maci sau ținând maci în mână.

Cannabisul, folosit de milenii

Cannabisul este unul dintre cele mai cunoscute droguri, iar în multe țări există dezbateri pro și contra legalizării lui. Cu toate acestea, cannabisul este folosit de mii de ani, cu preponderență în Asia Centrală și de Sud. Într-un mormânt din vestul Chinei, vechi de 2700 de ani, au fost descoperite cele mai recente dovezi ale utilizării acestei substanțe psihoactive încă din cele mai vechi timpuri. În mormânt arheologii, au găsit 789 de grame de cannabis, care-i aparțineau unui șaman. În trecut, cannabisul era cultivat în special pentru fibrele sale, dar era folosit și în timpul meditațiilor sau ca și calmant.

Frunza de coca, monopol de stat la incași

Frunzele de coca erau folosite de mayași pentru efectele puternic stimulente. Cele mai vechi dovezi ale utilizării drogului au fost descoperite în mai multe situri din Valea Nanchoc din Peru, iar unele artefacte asociate cu procesarea frunzelor de coca datează de acum 9000 de ani. Mărturii ale consumului acestui drog au fost găsite și în peșteri din valea Ayacucho din Peru, datând de peste 2800 de ani. Majoritatea civilizațiilor din America de Sud consumau frunze de coca: Maya, Nazca, Moche, Tiwanaku, Chiribaya și Inca.

Potrivit datelor deținute de arheologi, cultura și utilizarea coca a devenit monopol de stat în Imperiul Incaș în jurul anului 1430 e.n. În 1200 e.n., elitele incașe au restricționat consumul de coca în favoarea clasei conducătoare, dar consumul s-a răspândit în ciuda acestui fapt. Când au fost cuceriți de spanioli, în 1572, aproape toți incașii – cu excepția păturilor joase ale societății – foloseau frunze de coca.

Ciupercile halucinogene, accesul spre o altă lume

Psilocibina, o substanță ce se găsește în ciupercile halucinogene, era folosită cu precădere de populațiile din deșertul Sahara, dar și de civilizațiile din America Centrală și de Sud. O serie de picturi murale descoperite în Nordul Africii ne arată că triburile aborigene din Sahara foloseau drogul în 9000 î.e.n.

De asemenea, picturi rupestre descoperite în Spania, realizate acum 6000 de ani, surgerează că ciuperca Psilocybe hispanica era utilizată în cursul ritualurilor religioase de preistoricii care au trăit în apropierea orașului Villar del Humo de astăzi. Ciupercile halucinogene provoacă greață și halucinații, iar civilizațiile antice credeau că în aceste stări pot accesa niveluri superioare de inteligență.

Lotusul albastru, favoritul egiptenilor

Timp de 3000 de ani, lotusul albastru a fost folosit de preoții din Egiptul Antic datorită proprietăților medicinale, dar și a ceea ce ei numeau „esența divină”. În general, această plantă produce efecte psihoactive moderate, care induc o stare de liniște și o ușoară euforie. Planta este adesea înfățișată în arta egipteană.

Ea se regăsește în multe gravuri și picturi, inclusiv în faimosul templu de la Karnak. În cele mai multe reprezentări, lotusul albastru este asociat cu petreceri, dans, dar și cu ritualuri spirituale sau magice, precum ritul de trecere. În mitologia egipteană, planta era considerată foarte importantă.