George Enescu, dragoste tragică. Soția lui și-a turnat acid pe față pentru amant. A prins-o în brațele lui. Cum ar fi omorât oameni „prințesa iubită”

 

 

George Enescu a iubit până la moarte o femeie care i-a frânt inima și i-a distrus economiile. L-a vrăjit pe când era măritată cu unul dintre cei mai cunoscuți bărbați din înalta societate. N-a părăsit-o după ce a văzut-o în brațele amantului și nici după ce ea și-a turnat acid pe față la capătul acelei aventuri. N-a luat în seamă caracterul excentric al „prințesei iubite”, care ar fi ucis zeci de oameni cu năravurile ei. Ea l-a lăsat să moară fără lumânare, în compania unui câine.

Soția lui George Enescu, o femeie fermecătoare

Primii fiori ai dragostei apar într-o dimineață de iulie, la începutul secolului al XX-lea. Ea, Maria Tescanu Rosetti, are titlul de „prințesă”, este tânără și fermecătoare. Are 28 de ani, este înaltă, subțire, cu ochi negri și ten frumos, ușor roz, și poartă un taior alb și o pălărie mare verde când drumul i se intersectează cu cel al compozitorului și violonistului de geniu, la Sinaia. El este invitat să cânte pentru Regina Elisabeta, iar ea e o apropiată a Reginei Maria. 

De aproape un deceniu, adică de la 19 ani, este măritată cu Mihail G. Cantacuzino, fiul cel mare al „Nababului”, Gheorghe Gr. Cantacuzino. Are doi copii cu el – Constantin „Bâzu” Cantacuzino, care are să devină unul dintre cei mai cunoscuți aviatori ai României, și Alice, viitoare poetă. Căsnicia îi este departe de ideal. Deși nu divorțează, nu-și poate șterge din memorie imaginea soțului îmbrățișând-o în taină chiar pe sora ei, Nellie. Acum, George Enescu este singurul care-i înflăcărează inima. 

„Coboram de la Pelişor unde luasem un mic dejun englezesc cu prinţesa Maria, în voalurile ei violete, ca şi acea dimineaţă lăsată de Dumnezeu. Puţin mai înainte de mănăstire, trei siluete de bărbaţi care veneau din sens invers, pe drumul mărginit de brazi uriaşi, care urcă spre Peleş, mi-au reţinut atenţia.

Fulgerul tulburător din doi ochi verzi visători şi uşoara ezitare a pasului unei siluete înalte, cenuşii, mi-au transmis un fior nelămurit. Trecusem tocmai pe lângă George Enescu, pe care nu-l cunoscusem încă”, scrie Maria Tescanu Rosetti, numită și Maruca, în memoriile ei.

 

 

 

 

 

 

George Enescu și „prințesa iubită”, amanți cu zeci de ani înainte de nuntă

Câteva zile mai târziu, chiar soțul ei îi face o invitație violonistului. Un fulger puternic lovește unul dintre cei mai frumoși copaci din grădina lor și în aceeași clipă se deschid ușile salonului. Majordomul anunță: „Domnul George Enescu”. Prima impresie a „prințesei iubite”, așa cum are să o alinte el toată viața, prinde și mai mult contur. „Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, sveltă dar compactă, ca de jasp negru? Destinul în persoană înaintează spre mine, fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient. Nu ştiu ce cuvinte importante mi-au scăpat, fără ca măcar să-mi dau seama de ce se întâmpla; căzusem parcă într-o prăpastie, cu o minunată senzaţie de prăbuşire.

Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat, şi că am rămas singură cu el până dimineaţa. (…) Când l-am văzut în zori, gata să plece la Peleş, (…) în mine, bucuria deschidea aripi imense care m-au dus departe, foarte departe de tot ceea ce fusese, spre regiuni absolute de a căror existenţă nu avusesem măcar habar”, mai notează ea, căreia George Enescu îi devine amant.

Porecla primită de George Enescu de la Maruca

Maruca recunoaște, în memoriile ei, că deși știe că Europa l-a consacrat violonist de geniu și că fără să aibă vreun merit, România se mândrește cu el, în momentul despărțirii de el, în „prima dimineață a iubirii lor”, nu îi este clar la ce instrument cântă marele compozitor.

„În acea primă dimineaţă a iubirii noastre, nu am cunoscut decât marea felină, Sfinxul în mijlocul asprelor singurătăţi ale geniului şi ale pasiunii sau fenomen de temut al naturii. Mult mai târziu îl voi descoperi pe copilul blând al oamenilor, sufletul sensibil, disperat, şi inima adorabilă cu fibre feminine, de care m-am legat încetul cu încetul, cu o tandreţe dureroasă din cauza intensităţii sale“, scrie ea.

De altfel, ea are să-i spună Pynx, preluând numele de alint pe care i-l dă violonistului Regina Elisabeta. Cel mai probabil, porecla vine de la „sfinx”. La rândul lui, el se îndrăgostește iremediabil de prințesă.

„Eu, când iubesc ceva, se gravează aici… Vreau să spun pentru toată viaţa, aici… În inimă!”, spune George Enescu, devenind nelipsit de la seratele organizate de Maruca.

Gelozii mistuitoare și trădări între George Enescu și femeia iubită. „Mincinoaso!”

Dragostea lor este marcată de gelozii din ambele părți – ale lui întemeiate. Într-o zi, după sărbătorile de iarnă, pe care ea a promis să le petreacă alături de copii, tocmai când se pregătește să-i facă o vizită la Paris, unde se află el, George Enescu îi trimite o scrisoare plină de reproșuri în care o acuză că l-a înșelat cu ofițerul Matila Ghyka, pe care îi promisese că nu-l va mai vedea.

„Mincinoaso, mincinoaso, ca oricare altă femeie, când eu am văzut în tine o zeiţă”, spunea el în încheiere în această scrisoare (…) care m-a indignat. În aşa hal, că am dat imediat ordin să se anuleze biletele pentru Paris şi să mi se ia altele pentru Italia. El era cel care declanşase furtuna. O să afle el cât te costă să acuzi o Rosetti-Tescanu de minciună şi trădare”, scrie ea în memorii.

Abia după patru luni, o aventură cu un lord englez și suficiente dovezi de căință de la George Enescu, Maruca merge la Paris, unde se împacă cu el. Relația lor nu are să decurgă lin până la adânci bătrâneți.

 

 

 

 

 

 

Maruca, tentativă de sinucidere pentru alt bărbat

În calea fericirii lui George Enescu intervine, în 1928, Nae Ionescu, despre care ea recunoaște că îi tulbură existența în totalitate. Rămasă văduvă la vârsta de 50 de ani, după ce Mihail Cantacuzino moare într-un accident de mașină, prințesa se îndrăgostește nebunește de filosoful cu peste 10 ani mai tânăr decât ea.

George Enescu asistă neputincios la idila lor. Maruca își invită amantul la casa ei părintească, la Tescani, dar și la Vila Luminiș de la Sinaia, pe care compozitorul i-o dăruiește. Un zvon spune că violonistul îi prinde în flagrant, în celebra vilă în care locuiesc împreună, iar filosoful îi strigă: „Ieși afară, stârpitură!”, pentru ca el să se conformeze.

În 1933 aventura ia sfârșit. Nae Ionescu se consolează în brațele pianistei Cella Delavrancea. Maruca intră într-o depresie severă și vrea să-și pună capăt zilelor. În 1935, apucă sticla de „vitriol”. Își toarnă acid pe față. George Enescu o internează pe cheltuiala lui într-un sanatoriu de boli nervoase din Viena. Tratamentul dă rezultate. Pe 5 decembrie 1937, după trei decenii de iubire presărată de trădări, se căsătoresc. Martoră este chiar Cella Delavrancea. Evenimentul e marcat de un moment urât.

„O slujbă religioasă sfinţi căsătoria lor, în prezenţa Cellei Delavrancea, ca martoră, în noua lor locuinţă, un apartament într-un imobil cu vedere spre Cişmigiu. Preotul începuse slujba, când deodată s-a deschis uşa apărand Alice, fiica Marucăi.

Făra a saluta preotul, a sărutat-o pe maică-sa, apoi uitându-se prelung la Enescu care-i întindea mana, i-a întors spatele şi a plecat trântind uşa. Alice îl detesta pe Enescu, considerându-l, prin originea sa modestă, nedemn de a se căsători cu o prinţesă”, scrie Ilie Kogălniceanu în „Destăinuri despre George Enescu”.

Maruca rămâne cu obrazul drept mutilat și începe să se pozeze doar din partea stângă și să poarte pălării cu voal. Femeile din societate îi adoptă numaidecât stilul vestimentar.

 

 

 

 

 

 

Zeci de oameni morți din cauza Marucăi

În unele aspecte, Enescu și Maruca nu se aseamănă deloc. El ajunge să lucreze ca ambulanțier, să bărbierească răniții din Primul Război Mondial și să le aline suferința cu muzica lui. Ea își amenajează un pavilion mobilat luxos, lângă Spitalul Militar din Iași. Dă banchete somptuoase cu mese pline de purcei, curcani și ouă, bucate pe care le obține dând la schimb untdelemnul, zahărul și tutunul destinat bolnavilor.

În plus, are întâlniri cu trei bărbați, printre care și violonistul, după norma recomandată de o carte franțuzească pe care o deține, în care scrie că: „pentru a-și menține proaspete senzațiile amoroase, femeia trebuie să aibă trei amanți simultan”.

Indolentă la suferința din jurul ei, prințesa pune soldații convalescenți să danseze dansuri românești în curtea unei mănăstiri de lângă Iași, ca să distreze mesenii. Nichifor Crainic, soldat sanitar la Spitalul Militar din Iași, o denunță și estimează că în jur de 73 de astfel de militari ajung să moară din cauza acestor jocuri. Soțul ei, Mihail Cantacuzino, intervine în apărarea ei. Ea plânge. Angajații spitalului și Nichifor Crainic sunt găsiți țapi ispășitori.

„Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul ei plac, fără să-i pese de critici. Maruca avea manii şi una dintre ele era gus­tul de a sta aproape în întuneric. Îi plăcea să ne adune aca­să la ea. Ne făcea să ne supunem zâmbitoarei ei tiranii.”, scrie despre ea, la un moment dat, Regina Maria.

De altfel, se dovedește-n timp că Maruca s-ar comporta astfel din cauza moștenirii genetice. Bunica ei, Eufrosina, născută Romalo, suferea de o boală psihică gravă. Tatăl prințesei, Dumitriu Rosetti-Tescanu, erudit, s-a sinucis la 45 de ani, fără să explice motivul. Fratele ei, Constantin „Dovie” şi-a pus şi el capăt zilelor, iar sora care a trădat-o, Elena „Nellie” a murit nebună.

Maruca, despre dragostea lui George Enescu pentru ea

În ciuda diferențelor de caracter și a tuturor trădărilor suferite, George Enescu o iubește până la moarte. La un moment dat, Maruca încearcă chiar ea să explice dragostea pe care i-o poartă violonistul de geniu.

„Întâlnin-du-mă, George Enescu găsise un port pentru inima lui înnebunită de singurătatea din mijlocul mulţimilor şi al lumii mondene pe care o frecventa datorită carierei sale – spune Maruca. Lângă mine mai găsea, nu ceea ce se numeşte inspiraţie – un geniu nu se inspiră decât din el însuşi –, dar şi climatul propriu acestui geniu al lui şi un teren propice germenilor creaţiei sale“, scrie ea.

George Enescu, pus de soția lui să semneze un „acord” la bătrânețe

În timpul căsniciei lor, Maruca suspectează că George Enescu este îndrăgostit de Claudia Ragulski, o poloneză pe care ea și-a angajat-o ca doamnă de companie. Acum, nu mai sunt tineri. El are 68 de ani, iar ea 71. Însă, „prințesa iubită” îi cere să semneze un „acord”.

„Fără vizite ridicole din partea codobaturii. Nu va pune piciorul în hotelul tău – i-am precizat asta! – nu va veni să te caute la cursuri, nu te va vedea decât la Facultate, în prezenţa celorlalţi. Va beneficia de cursurile tale ca orice alt student plătitor de taxe! Încetează, încetează măcar până la noi ordine, cu lecţiile particulare.

Nu se va amesteca în viaţa ta artistică din afara cursurilor (singurul care răspunde de aceasta este Siegfried Hoerst fără nicio altă influenţă feminină, care şi aşa nu e binevenită!), nici în confortul tău, nici în administrarea finanţelor tale asupra cărora bunul şi bravul Ovidiu îşi asumă toată responsabilitatea cu seriozitatea şi devotamentul care-l caracterizează. Într-un cuvânt, o vom pune pe prea inimoasa şi prea insistenta păsărică la locul ei!”, arată acordul semnat „Ta Femme (soţia ta)” și „Bélier Pynx (Berbecul Pynx)”.

 

De-a lungul timpului, Enescu muncește enorm și se străduiește să-i facă toate poftele soției sale, chiar și după ce starea lui de sănătate se înrăutățește, dar ea e greu de mulțumit. Din cauza certurilor repetate, ajung să doarmă în camere separate.

Din tot acest tumult, se naște opera „Oedip”. În noaptea de 4 spre 5 mai 1955 totul se termină. Imobilizat la pat, pe jumătate paralizat după un al doilea atac cerebral, într-un apartament din Hotelul Atala din Paris, George Enescu își dă ultima suflare în compania unui câine, Mutzerli. Maria lui, care s-ar fi îndrăgostit și de Dinu Lipatti, nu e lângă el. Ea mai trăiește 13 ani și se stinge la Elveția, în 1968. Odihnesc împreună în Cimitirul Cimitirul Père-Lachaise din Paris.