Dovada ca la 23 august 1944, a avut loc o lovitură de stat

 A venit după 72 de ani. Timp de 72 de ani, un document cheie a stat ascuns în arhivele Securității. Este un interviu (vezi AICI), oprit de la publicare de către Iuliu Maniu, dat de Corneliu Coposu în 1945. Atunci când cel care s-a aflat în epicentrul evenimentelor avea încă lucrurile extrem de proaspete în memorie. O memorie, de altfel, prodigioasă. Detaliile oferite atunci de Coposu și rămase în sertar până azi demonstrează, fără dubiu – dacă mai era nevoie –, că, la 23 august 1944, a avut loc o lovitură de stat. Despre care comuniștii au aflat la scurt timp după ce s-a produs. De la radio. Generații întregi au fost prostite.

Vezi și: pnl-ce-ministru-l-ar-testa-in-diaspora-i-unde-ar-fi-folositor-ciolo_1148222.html" target="_blank">Tehnocrații în jocurile PNL. Cu ce ministru s-ar cuceri Diaspora și unde ar fi folosit Cioloș

 

Încă din 1941, după cum relatează Corneliu Coposu, a existat o înțelegere între țărăniști și liberali. Maniu și Brătianu au bătut palma pentru revenirea românilor la alianța lor tradițională. Cea care ne lega de Marea Britanie și Statele Unite. Și nu numai că s-au înțeles cum trebuie să acționeze, dar au purtat negocieri încununate de succes și cu reprezentanții celor două state. Care au obținut acordul guvernului lor. În ce au constat aceste înțelegeri?

Guvernele Statelor Unite și Marii Britanii au recunoscut, în 1941, dreptul istoric al României asupra Transilvaniei și s-au angajat în sensul restituirii acestui teritoriu. Nu același lucru s-a întâmplat în privința Basarabiei și Bucovinei unde, în ciuda acordului de la Casablanca, cele două puteri nu s-au angajat, în mod ferm, să tranșeze litigiul împotriva României. Motivul este că se aflau într-o alianță cu Uniunea Sovietică. Astfel încât soluționarea litigiului urma să aibă loc după încheierea războiului, în funcție de prestația României. Motiv pentru care, nici astăzi, Basarabia și Bucovina nu au revenit patriei mamă. În ceea ce privește Cadrilaterul, Statele Unite și Marea Britanie au fost categorice în 1941. Provincia nu mai urmă, după război, sub nicio formă, să revină României. În contrapartidă, cele două partide istorice s-au angajat în mod ferm fie să îl determine pe mareșalul Antonescu să întoarcă armele, fie să îl răstoarne pe acesta, dacă altfel nu puteam reintra în tabăra aliaților.

 

Nu este vorba pur și simplu de o înțelegere verbală parafată de acordul Statelor Unite și al Marii Britanii. Cele două puteri urmau să asigure și au și asigurat o întreagă logistică a loviturii de stat. Aparate de transmisie, legături directe ale celor două capitale cu inițiatorii loviturii de stat, respectiv reprezentanții țărăniștilor și liberalilor, și chiar trimiterea unor agenți ai serviciilor secrete britanice pentru a acționa pe teritoriul României.

Partidul Comunist a fost exclus de la aceste negocieri. El a fost cooptat abia după ce Antonescu, somat de mai multe ori, a refuzat să ordone oprirea ostilităților în est și declanșarea unei ofensive împotriva Germaniei. Practic, comuniștii au apărut la scurt timp după comunicatul pentru țară rostit de Majestatea Sa Regele Mihai.

În rest, avem de-a face cu o istorie total falsificată. Aproape trei generații de români au fost intoxicate cu teza unei pretinse revoluții politice, sociale și militare care, la 23 august 1944, ar fi fost inițiată de Partidul Comunist. De fapt, Partidul Comunist a intrat în istorie pe val. Sovieticii aveau nevoie de Coloana a cincea în România. Pentru a urma ceea ce a urmat.

 

Astăzi, după 72 de ani, prin strădania unui om de știință, istoricul Marin Pop, vede pentru prima dată lumina tiparului și a rețelelor electronice acest document de excepție, amplul interviu cenzurat de Maniu-din motive de conjunctură pe care le putem înțelege – în 1945 și apoi ținut la sertar de Securitate. Și oare cât timp va mai trece până când vom afla adevărul și despre lovitura de stat din decembrie 1989?