Băile Felix

 Situată în partea de nord-vest a României, în judeţul Bihor, staţiunea Băile Felix se află la o distanţă de 9 km de Oradea şi 22 de km de punctul de trecere al frontierei Borş. Fiind recunoscută şi pe plan internaţional, staţiunea Băile Felix este cea mai renumită şi vizitată staţiune balneoclimaterică din România. Se situează pe locul doi, după litoralul Mării Negre, în ceea ce priveşte numărul locurilor de cazare. Datorită climatului moderat de şes specific Câmpiei Crişurilor, iernile sunt blânde, iar verile sunt temperate de influenţa mediteraneană, ceea ce face această localitate ideală pentru turismul balnear.

Cea mai veche mărturie a Băilor Felix datează din anul 1221, când într-o Diplomă a Vaticanului sunt menţionate apele termale de lângă Cetatea Oradiei, sub numele de Termae Varadienses sau Băile Oradiei. Marele scriitor umanist Nicolaus Olahus este cel care scrie despre efectul tămăduitor al apelor termale în scrierile sale din 1536.

Legenda spune că un anume călugăr Felix, paroh al bisericii din Sânmartin a descoperit izvorul care ulterior îi va purta numele, la fel ca şi întreaga staţiune. Se presupune că această descoperire a fost făcută în jurul anului 1000, sau, după alţii, în jurul anului 1200. Cert este faptul că din acea perioadă a început folosirea acestuia în tratamentul diverselor afecţiuni.

O primă analiză a apelor termale şi a proprietăţilor lor curative unice s-a efectuat în anul 1731. În anul 1763 apare prima atestare despre staţiune, aceasta conţinând însemnările unui medic cu privire la construirea unui bazin pentru băi. În anul 1771 bazinul de lemn a fost convertit în bazin de piatră, fiind construite aici şi primele cabine de băi. Între anii 1766 şi 1772 a fost construită prima clădire. Staţiunea a început să se dezvolte după anul 1885, când s-a realizat primul foraj modern la Izvorul Principal.

Simbolul staţiunii este reprezentat de nufărul termal sau floarea de lotus. Această plantă a fost descoperită în anul 1789 de botanistul P. Kitaibel, denumirea fiindu-i dată în anul 1908 de către J. Tuszon, care a făcut asemănarea cu nufărul de Nil. În anul 1931 planta a fost declarată monument al naturii.
Astăzi, Băile Felix reprezintă cea mai mare staţiune ce funcţionează permanent în România. Temperatura apelor geo-termale de aici se situează între 45 şi 112 grade Celsius. Apele au proprietăţi curative, fiind oligominerale, bicarbonate, calcice şi sodice. De asemenea, nămolurile au proprietăţi sapropelice, fiind bogate în hidrosulfură de fier coloidală. Printre afecţiunile ce pot fi tratate la Băile Felix se află: afecţiuni reumatismale respiratorii, afecţiuni reumatismale degenerative, afecţiuni post-traumatice, afecţiuni neurologice, afecţiuni ginecologice. Există o serie de proceduri, cum ar fi: kinetoterapia, băile calde cu ape minerale în căzi şi în bazine, electroterapia, hidroterapia, aerosoli, gimnastica medicală, saună.
Cei aflaţi aici pot vizita numeroase obiective turistice, precum: lacurile cu nuferi şi lotuşi populate cu broaşte ţestoase şi peşti exotici, ştrandul cu apa termală Apollo, care datează din anul 1900, rezervaţia naturală Pârâul Peţa din Băile 1 Mai, cel mai vechi ştrand cu valuri aflat în Băile 1 Mai, cu o vechime de aproximativ 107 ani, fenomenul carstic de pe Dealul Someşului, Avenul Betfia, Peştera Urşilor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2520

Sursa foto: .peterexpress.ro