Bastionul Măcelarilor din Baia Mare
Dimensiune font:
Zona din preajma oraşului Baia Mare, de pe terasa râului Săsar, străjuită spre nord de Vârful Igniş, era locuită în epoca bronzului de traci. Primele izvoare scrise fac referire la un centru minier dezvoltat cu aspect de oraş medieval. Localitatea a fost pentru prima dată amintită cu numele de Rivulus Dominarum – Râul Doamnelor, de către Robert Carol de Anjou în anul 1329. Alte informaţii despre Baia Mare şi organizarea sa administrativă apar într-un document al Cancelariei regelui Ludovic cel Mare de Anjou, editat la 20 septembrie 1347.
În anul 1446, minele au fost oferite de regele Ungariei lui Iancu de Hunedoara pentru serviciile aduse coroanei maghiare. Oraşul a continuat să înflorească în urma exploatării aurului şi a rămas înstărit în Imperiul Habsburgic de-a lungul secolelor XVI - XVIII.
Iancu de Hunedoara emite în anul 1469 un act prin care permite locuitorilor aşezării să construiască sisteme de apărare împotriva atacurilor dinafară – ziduri, bastioane, şanţuri, palisade. Treptat, aceste construcţii vor oferi oraşului un aspect de cetate fortificată, câteva din aceste vestigii păstrându-se până astăzi.
Unul dintre acestea se află în apropierea Pieţei Libertăţii. De-a lungul străzii Lucaciu, în est de Piaţa Libertăţii, se află Bastionul Măcelarilor, ce datează din secolul al XIV-lea. Constructorul acestuia a fost Gaspar Dragyi, care ulterior construirii zidului înconjurător al cetăţii, în anul 1547, ridică turnul cu aprobarea regelui Matei Corvin.
Se numea al Măcelarilor, deoarece era dat în grija breslei măcelarilor din Baia Mare, aceasta fiind cea mai mare şi cea mai puternică de la acea vreme din cetatea Băii Mari.
Materialul folosit în construcţia bastionului a fost piatra, zidul având o grosime de un metru şi fiind de formă circulară cu două niveluri. Primul nivel era folosit ca spaţiu de depozitare pentru muniţie, deseori fiind numit şi Turnul Muniţiilor, iar cel de-al doilea are spre exterior goluri care serveau drept metereze. Rolul turnului era de apărare a Porţii de Sud a cetăţii, aşa numita poartă Maghiară care reprezenta una din cele patru porţi principale ale urbei.
De-a lungul timpului, asupra bastionului s-au abătut mai multe intemperii şi distrugeri, fiind tot de atâtea ori reclădit. În 1567 zidurile sunt parţial distruse, sistemul de apărare fiind refăcut şi până în secolul al XVIII-lea nu apare nicio schimbare. A fost restaurat între cele două Războaie Mondiale, apoi în 1960.
Legenda spune că în Turnul Măcelarilor a fost împuşcat la 14 august 1703 haiducul Pintea Viteazul, originar din Măgoaja. Se pare că haiducul ar fi ţinut partea principelui Francisc Rakoczi în bătălia pentru preluarea cetăţii Baia Mare. Atacă, alăturându-se armatei principelui maghiar, însă este împuşcat la intrarea în oraş, la Turnul/ Bastionul Măcelarilor.
Astăzi, între zidurile bastionului este găzduită o colecţie a meşterilor populari din judeţ, dar şi o colecţie de fotografii aduse din Norvegia. Introdus pe lista monumentelor istorice din România, Bastionul Măcelarilor este un monument de interes naţional, aflat în administraţia Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare, instituţie coordonată de Consiliul Judeţean Maramureş.
Vă invităm să vizitaţi splendidul Turn al Măcelarilor, una din puţinele structuri rămase din fortăreaţa originală ce odinioară apăra cetatea Băii Mari.
Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3199.
Sursa foto: baiamare.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau