Catedrala Ortodoxă din oraşul Sfântu Gheorghe

Catedrala Ortodoxă din oraşul Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, este un simbol al ortodoxiei şi românismului în această regiune. De-a lungul timpului, numeroase personalităţi au trecut pragul acestui sfânt lăcaş, ce reprezintă statornicia credinţei ortodoxe pe aceste meleaguri multietnice şi pluriconfesionale din centrul României.

Prima biserică ortodoxă din oraş, ce poartă hramul Sfântul Gheorghe, a fost ridicată abia în anul 1790. Aceasta a fost construită din lemn, în mijlocul cimitirul, după obiceiul satelor secuieşti. În anul 1802, la construcţia simplă din lemn se adaugă un turn clopotniţă din piatră, păstrat până în zilele noastre.
În anul 1923, au loc primele demersuri pentru construirea unei noi biserici ortodoxe în Sfântu Gheorghe. Urmează o lungă perioadă, în care sunt depăşite diferite provocări şi oprelişti, iar în anul 1938, lucrările pregătitoare începerii noii catedrale ortodoxe erau terminate. Protopopul Aurel Nistor şi profesorul universitar Gheorghe Alexianu, rezidentul regal al Ţinutului Bucegi, au stabilit locul pentru ridicarea bisericii şi s-au ocupat de proiectarea, avizarea şi începerea lucrărilor de construcţii.
La data de 20 septembrie 1939 este aşezată piatra de temelie a bisericii, dar în urma Dictatului de la Viena, construcţia lăcaşului de cult stagnează. Proiectul, întocmit de arhitectul Patriahiei, Berechet Ionescu, este plănuit în stil brâncovenesc, după modelul maeştrilor Herescu şi Antoniu, cu o suprafaţă de 900 mp, o înălţime de 45 m şi o capacitate de 2.000 de persoane.
Anii care au urmat au adus şi pentru comunitatea românească din Sfântu Gheorghe grele încercări. Conform documentelor, din cei 2.119 credincioşi români au mai rămas în urma războiului doar 102, iar materialele destinate construcţiei bisericii ortodoxe au fost împărţite cetăţenilor sau furate. Armata maghiară a amenajat în subsolul catedralei un adăpost antiaerian. După terminarea războiului, comunitatea ortodoxă face numeroase eforturi pentru a salva catedrala. Autorităţile comuniste au împiedicat, însă, acest lucru, dorind să demoleze construcţia sau să o transforme în sală de concerte. Pentru mult timp, din acest motiv, a existat pe locul destinat construirii catedralei ortodoxe o ruină plină de bălării, la subsolul căreia se afla un depozit de legume şi fructe.
După reorganizarea administrativ teritorială din anul 1968, Sfântu Gheorghe devine capitala judeţului Covasna, iar în anul 1972 se aprobă reluarea lucrărilor de construcţie la clădirea catedralei ortodoxe din oraş. Proiectul este reactualizat de arhitecţii Marian Renel şi Constantin Busnel, iar în urma apelului făcut de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, se strânge suma necesară terminării lucrărilor.

Sursa foto: panoramio.com

Astfel, în anul 1983, Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe este în cele din urmă finalizată. Pictura interioară a fost realizată de pictorul Iosif Vasu şi continuată de ucenicii săi: Marin George şi Marcel Codrescu, iar la subsolul catedralei se amenajează, în anul 1993, Muzeul Spiritualităţii Româneşti. Aici puteţi admira icoane pe lemn şi pe sticlă din secolele XVIII şi XIX, alături de o bogată colecţie de carte bisericească veche, documente legate de istoria Bisericii Ortodoxe din judeţul Covasna şi alte obiecte liturgice.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5207