Mănăstirea Cetăţuia

 Mănăstirea Cetăţuia este situată pe dealul cu acelaşi nume, de unde se poate admira panorama oraşului Iaşi. Construită pe una dintre moşiile lui Gheorghe Duca, începând în anul 1668, mănăstirea a fost terminată în 1672; lucrările fiind conduse de arhitectul, sculptorul şi pictorul Gligorie Cornescu.

 Dintre construcţiile importante din incinta mănăstirii amintim: Biserica, al cărei hram este sărbătoarea „Sfinţiilor Apostoli Petru şi Pavel”, casa cu etaj a domnitorului Gheorghe Duca, o clădire cu etaj şi două rânduri de pivniţe; la etaj se află stăreţia şi sala gotică, precum şi baia domnească. Zidurile incintei, înalte de aproape 7 metri, sunt prevăzute cu metereze şi turnuri mici de apărare.
În timpul lucrărilor de restaurare din 1830, mai multe obiecte de cult din vremea ctitorului au fost înstrăinate. Nicolae Costin a scris că Gh. Duca înzestrase mănăstirea „cu multe odoare şi obiecte scumpe”; dintre acestea s-a păstrat numai un Orar din catifea roşie lucrat de doamna Anastasia, soţia lui Duca şi fiica sa, Maria.

Sosit în Moldova pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea a urcat la 10 iunie 1672 la Cetăţuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, sultanul a fost uimit de măreţia construcţiei. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: „Cât a cheltuit ghiaurul cu această mănăstire?”, iar după primirea răspunsului că Duca a plătit 30 pungi de aur, sultanul s-a mirat afirmând că o asemenea construcţie nu s-ar fi putut face cu mai puţine de 100 de pungi de aur, „numai dacă a făcut-o cu nedreptăţi şi n-a plătit-o poate să o facă cu 30”. El a prevestit atunci că mănăstirea se va prăbuşi în următorii 30 de ani, ca urmare a faptului că a fost construită pe un teren instabil, dar prevestirea sa nu s-a adeverit. Totuşi, la începutul secolului al XVIII-lea, zidul din partea de vest s-a prăbuşit, după ce s-a surpat o porţiune din deal.

 Mănăstirea Cetăţuia a avut şi un rol cultural, aici aflându-se o tipografie grecească ce a funcţionat până în anul 1682. Începând din a doua jumătate a secolului XIX, mănăstirea Cetăţuia a fost lăsată în paragină şi a devenit o ruină. Abia în 1910 s-au făcut lucrări de restaurare. Între 1964-1971 au fost refăcute turnul-clopotniţă, care şi-a recăpătat forma originală, baia, zidurile incintei şi bastioanele, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat.
 

 În ultimii ani, s-a amenajat un paraclis în sala gotică, s-au făcut lucrări de restaurare la pavilionul stăreţiei şi la corpul de chilii, sub îndrumarea fostului stareţ Mitrofan Băltuţă.
Mănăstirea Cetăţuia este una dintre cele mai reuşite opere de artă din Moldova secolului XVII. Perioadele de slujire şi cultură ale Cetăţuii sunt bine reflectate în Muzeul Mănăstirii, care poate fi vizitat de pelerini. O superbă panoramă a Iaşilor se poate admira din turnul „Cina Pelerinului”.
Palatul domnitorului Gheorghe Duca (1669-1672) s-a păstrat bine, la fel ca şi întregul ansamblu monahal. Construit ca un edificiu cu rol de locuinţă, dar şi de apărare, palatul asemănător unei fortăreţe a fost ridicat peste două niveluri de pivniţe şi are un etaj ascuns, de adăpost în caz de nevoie, accesibil doar de la nivelul cel mai înalt al clădirii.

 În incinta mănăstirii poate fi vizitată Biserica, închinată în vremea lui Gheorghe Duca Sfântului Mormânt de la Ierusalim, şi considerată ultimul exemplu strălucit al picturii murale religioase moldoveneşti de inspiraţie bizantină.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 2223