Manastirea Fastaci – Vaslui

Manastirea Fastaci, intemeiata de familia Palade in secolul al XVII-lea, a fost recladita de domnitorul Mihai Racovita Cehan in secolul al XVIII-lea, de la care se mai pastreaza numai biserica – monument deosebit de important pentru evolutia arhitecturii din Moldova, atesta o puternica influenta venita din Tara Romaneasca in domeniul plasticii arhitecturale. Ansamblul actual cuprinde: biserica „Sf. Nicolae” (1721), turnul de poarta si clopotnita (1808), casele egumenesti (1834) si zidul de incinta (1834-1851). Ansamblul a fost intregit recent cu chilii, spatii de masa si cazare.

Descriere Manastirea Fastaci

Biserica zidita in 1721, in stil baroc monumental, este de plan triconc, cu pronaos supralargit si pridvor initial deschis cu arcade trilobate sustinute de coloane de caramida, turle octogonale pe naos si pronaos. Impresioneaza prin plastica decorativa a fatadelor, impartite in doua registre si ornamentate cu panouri, arcaturi in acolada si medalioane adancite in zidarie. Deasupra intrarii in pridvor, pe o placa de marmura, se afla efigia Moldovei si Pisania in limba slavona: “Mihai Racovita voievod prin mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, anul 1721″, iar la intrarea in pronaos, dreapta, portretul votiv al ctitorului. Ca structura interna si forma de plan, cat si ca plastica arhitectonica si decorativa, lacasul se numara printre putinele edificii realizate in Moldova in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, alaturi de bisericile Precista si Prorocul Samoil din Focsani. Secularizata in anul 1862, a functionat ca biserica de mir pana in anul 1992, cand s-a redeschis manastirea.
In urma cutremurului din 1990, monumentul a suferit grave avarii, fisuri la bolti, pereti si turle, necesitand lucrari de consolidare restaurare. La intrarea in incinta, pe latura de sud, se afla un impunator turn clopotnita construit de egumenul Iosif Gandul in anul 1808, in stil neoclasic, din piatra si caramida. Prezinta un plan patrulater, cu trei nivele, intrare si ferestre cu deschidere in arc in plin cintru, bogat ornamentat la exterior cu pilastri in bosaje de tencuiala si colonete angajate. Intre 1850 si 1851, a fost pardosita cu marmura de Cararra, invelita cu tabla (initial sindrila), refacuta pictura interioara si inlocuita catapeteasma, de catre egumenul Chiril Strichide. Ca urmare a cutremurului din 1940, ancadramentele de piatra ale usilor si ferestrelor au fost inlocuite cu tocuri de lemn, iar pridvorul a fost inchis intre 1957 si 1959. Pictura interioara a fost refacuta intre 1975 si 1977, inclusiv portretul votiv al ctitorului, Mihai Racovita Cehan vv., si al sotiei sale, Doamna Ana. Fatadele sunt structurate pe doua registre, separate de un brau. Registrul superior prezinta nise circulare sculptate in piatra, decorate cu motive vegetale, incadrate de rame patrate din caramizi cu zimti. Registrul inferior este subliniat de un lant de arcaturi trilobate, cu o acolada sprijinita pe semicolonete angajate si adancite in zid. Pastreaza, icoane imparatesti din secolul al XVIII-lea, catapeteasma, jiltul arhieresc si argintaria de cult din timpul egumenului Chiril Strichide. In prezent se mai pastreaza doua clopote de bronz, turnate in secolul al XVIII-lea. Se afla in curs de consolidare – restaurare dar momentan lucrarile sunt sistate din lipsa de fonduri.