Mănăstirea Mărcuş

 Situată la 18 km de oraşul Sfântu Gheorghe, Mănăstirea Mărcuş constituie un complex monahal construit pe platoul unui deal înconjurat de o pădure de stejari. Din faţa mănăstirii, veţi avea parte de o privelişte uimitoare în care apare şi o parte din Ţara Bârsei.

Se spune că pe platoul unde astăzi se ridică falnică Mănăstirea Mărcuş, se afla în secolul al XVIII-lea o mănăstire care a fost distrusă de habsburgi. În locul acestei mănăstiri s-a ridicat apoi un schit de lemn care a fost ruinat de generalul Bucow, după care, pe acelaşi loc a fost ridicată Mănăstirea Mărcuş.

Primele încercări de ridicare a lăcaşului de cult au fost făcute în timpul comunismului. În anul 1952, era deja ridicată aici o biserică mare din zid, care din păcate a fost demolată la dispoziţia autorităţilor comuniste. În anul 1973, creştinii ortodocşi din regiune reuşesc să ridice o nouă biserică, dar nici aceasta nu rezistă, pentru că este demolată la ordinul secretarului de partid al judeţului Covasna, Carol Kirali. Maica Suzana Comşa, cea care a ridicat biserica împreună cu câţiva credincioşi, a fost arestată şi purtată prin instanţele judecătoreşti şi închisorile comuniste.

După această întâmplare, maica Serafima, nepoata Suzanei Comşa, preia conducerea mănăstirii care nu mai avea însă nicio construcţie. Părintele Arsenie Boca spunea cu ceva vreme înainte ca toate acestea să se întâmple, adresându-se maicii Suzana Comşa: „Voi nu aveţi idee ce loc este ăsta! Ăsta e un loc sfânt. Vor cânta îngerii din cer aici, căci e sfinţenie mare! Suzana, tu vei face mănăstire acolo, dar nu va ţine mult. Nu voi mai fi eu atuncea şi nu vei mai trăi nici tu, când cineva din neamul tău o va ridica iarăşi şi va dăinui”.
După Revoluţia din 1989, maica Serafima Comşa, alături de un grup de maici, vin de la Mănăstirea Brâncoveni în satul Mărcuş la cererea credincioşilor şi a Episcopului-vicar Serafim Făgărăşanu de la Arhiepiscopia Sibiului, care aprobase cererea pentru înfiinţarea mănăstirii.

Doi ani mai târziu, maica Serafima începe o acţiune de colectare a fondurilor necesare pentru construirea mănăstirii de la Mărcuş. Ajutată de maica Mihaela Simion şi preotul Vasile Bogdan, alături de credincioşii regiunii, maica reuşeşte în anul 1994 să construiască biserica mănăstirii şi un corp de chilii. Construcţiile au fost ridicate în locul numit de maici Poiana Îngerilor, iar în urma slujbei de sfinţire săvârşită de Prea Sfinţitul Serafim Făgărăşanul, episcop al Arhiepiscopiei Sibiului, viitorul Mitropolit al Germaniei, mănăstirea primeşte două hramuri: „Sfinţii Români” şi „Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului”.

În 2007, în cadrul Mănăstirii Mărcuş, maicile au înfiinţat Asociaţia de Binefacere Sfânta Iustina, prin care au reuşit să ofere adăpost şi întreţinere pentru 10 fetiţe abandonate de părinţi în maternitate. Maicile au preluat din spitale copilele abandonate, le-au botezat, le-a vindecat rănile şi le asigură condiţii optime de creştere şi educaţie după toate principiile psiho-pedagogice şi duhovniceşti. Într-unul din interviurile acordate, maica Serafima vorbeşte despre starea fetiţelor atunci când au fost adoptate. Aceasta îşi aminteşte că fetiţele erau foarte slabe iar unele din ele aveau răni vii din cauza tratamentului aplicat în maternitate. Au fost abandonate de mamele lor pentru că erau bolnave sau pur şi simplu pentru că nu erau dorite. Maica le-a luat în grija ei şi le-a crescut, reuşind să le aducă sănătatea în obraji.

Vă recomandăm să faceţi o vizită la Mănăstirea Mărcuş, un loc binecuvântat cu frumuseţi naturale, aflat, aşa cum spun maicile, pe Valea Îngerilor.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 5212

Sursa foto: manastirea-marcus.com