Mănăstirea Rafaila

 Mănăstirea Rafaila este situată în comuna omonimă, pe şoseaua Vaslui – Negreşti –Roman. Sfântul lăcaş este ridicat aproape de ieşirea din sat şi beneficiază de o panoramă extraordinară, datorită dealurilor acoperite de pădure, din apropiere.

Schitul îşi are originea în secolul XVI, mai exact după biruinţa voievodului Ştefan cel Mare în bătălia cu turcii de la Podul Înalt. Se spune că marele domnitor ar fi întâlnit aici doi copii care plângeau, deoarece îşi pierduseră părinţii în lupta cu turcii. Copiii erau Irina şi Radu Bălteanu, fii de pădurar. Ca mângâiere, Ştefan a dat fiecăruia dintre ei câte o bucată de pământ, băiatului revenindu-i aşezarea Rafaila. În timp, Radu a devenit oştean vestit, cunoscut sub numele de Radu Arcaşu.
Peste ani, Radu Arcaşu s-a lăsat de ostăşie şi s-a retras la Mănăstirea Neamţului, unde s-a călugărit sub numele de Rafail. Către bătrâneţe, acesta s-a retras la moşia sa, şi la umbra codrilor bătrâni a ridicat o frumoasă biserică din lemn. Aşa se face că aşezământul monahal de Rafaila este atestat documentar în anul 1599.

Mica bijuterie din lemn a fost construită cu forţele călugărului Rafail, dar din nefericire, în jurul anului 1838 aceasta s-a deteriorat şi a fost mutată în vatra satului de către Ieroschimonahul Iorest. În locul fostului altar, care poate fi admirat şi azi, a fost construit în anul 1993, Aghiazmătarul.
Actuala biserică este construită din zid şi a fost ridicată cu ajutorul Ieroschimonahului Iorest, în anul 1834, fiind sfinţită de Mitropolitul Veniamin Costache, după cum putem afla şi din inscripţia de piatră de deasupra uşii din exterior. Intemperiile meteorologice şi anii care au trecut şi-au lăsat amprenta peste sfântul lăcaş, astfel că au fost efectuate lucrări de restaurare dintre care cele mai importante au avut loc în anul 1916 şi în urma cutremurului din anul 1940.

Când a avut loc secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirii Rafaila i-au fost luate toate averile, de la pământ, până la pădure. A urmat părăsirea aşezământului de către călugări, deoarece aici nu mai aveau cu ce se întreţine.

Anul 1959 a adus, în urma unui decret, desfiinţarea în mod abuziv a mănăstirii. Sfântul lăcaş a fost transformat în maternitate, apoi în sediu C.A.P şi grajduri. Puţinii preoţi monahi care au rămas să slujească aici au fost scoşi cu forţa din mănăstire, iar stareţul de la aceea vreme a fost internat obligatoriu la Sanatoriul de boli psihice de la Schinetea. Pe 1 decembrie 1993, mănăstirea a fost reînfiinţată, revenind în timp la forma sa de odinioară.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 6327.