Orasul Vaslui

Vaslui este un oras situat in estul Romaniei, resedinta judetului Vaslui din regiunea Moldova aproape de frontiera cu Republica Moldova. Este situat la 73 de km sud de Municipiul Iasi pe Valea Barladului, in aria de confluenta a raurilor Vasluiet si Racova, in zona de contact dintre Colinele Tutovei si Podisul Central Moldovenesc. Din teritoriul administrativ al municipiului intra in componenta: Vaslui, Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Viisoara. Conform datelor recensamantului din 2002, avea o populatie de 70.571 locuitori.

Descriere Orasul Vaslui

Orasul Vaslui se zice a fi facut de Bizantini, spre amintire de trecerea lor in Dacia Orientala si ii dadura numele de Basilica, dupa numele Imparatului Basile Bulgaroctonul (descriere lui Macarie, in calatoria sa de la Alep la Moscova). Loc de popas si adapost pe drumul comercial dintre Halici si Dunare, care facea legatura dintre cetatile de pe tarmul Marii Negre si cele de la Marea Baltica, unul dintre cele mai vechi targuri din Moldova, dar si una din asezarile medievale de seama ale Moldovei, alaturi de Suceava, Roman sau Siret. Targul Vasluiului isi afirma importanta atat pe taramul comercial, cat si pe acela politic si strategic. Incepand cu secolul al XIV-lea aceasta asezare face parte din categoria targurilor cu o populatie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor.
Astfel, in secolul XV-lea targul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populatie ce se apropia de cea a Iasului. La Vaslui s-a constituit de altfel, in secolul al XV-lea, prima scoala de arta post-bizantina, care a interpretat datele iconografice bizantine in pictura, broderie, miniatura. Vasluiul este atestat documentar din anul 1375. Faptul ca vatra targului era amplasata pe terasele Dealului Morii constituia o adevarata bariera naturala in fata atacurilor din afara si, tocmai de aceea, Vasluiul capata si conotatia de resedinta domneasca – mai ales in timpul de dupa moartea lui Alexandru cel Bun. De asemenea, pozitia favorabila a orasului – situat fiind la confluenta raului Barlad cu Vasluietul si cu Racova – a constituit cadrul propice de dezvoltare urbana a acestui targ. In atare conditii, in 1435, in timpul lui Stefan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun), Vasluiul devine resedinta domneasca si capitala Moldovei Meridionale, fapt pentru care se construieste aici o Curte Domneasca. Importanta sa creste considerabil din anul 1490, cand Stefan cel Mare ii acorda mari privilegii, reconstruieste Curtea Domneasca si construieste in amintirea bataliei de la Podul Inalt, spre vesnica amintire, o frumoasa biserica. Un hrisov de la 1491 ilustreaza pretuirea de care s-a bucurat Vasluiul in timpul domniei sale, numit de el „targul nostru”, cand domnitorul daruieste Vasluiului 17 sate. In pamantul de margine au fost saditi atunci zece stejari si un frasin, in trunchiurile carora, mai tarziu, mesteri priceputi au incrustat insemnul Moldovei – capul de bour. Dupa moartea marelui voievod, orasul Vaslui decade. Curtea Domneasca se ruineaza, populatia lupta pentru pastrarea privilegiilor. Targul Vasluiului ramane o asezare linistita, peste care au trecut hoardele tatare si turcii, distrusa si apoi renascuta, insa nu la faima de odinioara de care amintesc documentele. Indeletnicirile care le-au adus faima pe vremuri vasluienilor au fost albinaritul si pescuitul. Doua scrisori catre negustorii din Brasov, una datata 1641, alta 1650, amintesc despre mierea, ceara si pestele ce erau la mare cautare in tinutul de peste munti. Oamenii acestor pamanturi ale Moldovei, numai deal si vale, au fost si sunt si astazi, iscusiti cioplitori in piatra, tesatori, fierari. In 1939 abia, asa cum apare entuziast intr-o publicatie a vremii, „Gazeta Vasluiului”, apare un inceput de industrie, prin construirea unei topitorii de canepa. Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevarat in anul 1968, cand orasul devine capitala judetului Vaslui.
In 10 ani populatia creste de la 19.820 la 45.000 de locuitori in 1978, astfel ca in anul 1979, Vasluiul capata statutul de municipiu. Astazi este un insemnat centru social-economic in aceasta parte a Moldovei (industria constructoare de masini – ventilatoare si reductoare, suruburi, industria chimica – fire poliesterice, industria materialelor de constructii, lemnului, textila si a confectiilor, alimentara etc). Conditii de relief, reprezentate prin terase de 10–20m propice pentru constructii, marginite de valea mlastinoasa de la confluenta raurilor Barlad, Vaslui si Racova au construit o adevarata bariera naturala in fata unor atacuri din afara. Se poate afirma ca factorii care au determinat aparitia orasului in acest loc sunt deopotriva cei naturali si sociali – istorici. Relieful este format din interfluvii despartite de vai largi, insotite de terase bine dezvoltate si de versanti cu intense intentii geomorfologice, in special alunecari. Interfluviile, cu altitudine de 350–400m, au un aspect de platou (dealurile Morii, Chitoc si Brodoc), avand spinarile tesite. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioara (70–80 m), medie (40 m) si inferioara (10–20 m). Albiile sau sesurile Barladului, Vasluiului si Racovei, puternic colmatate, sunt alcatuite dintr-un lehm aluvionar nisipos si inconjoara orasul despartindu-l de principalele localitati suburbane. In timpul verii si iernii apele raurilor scad. Toate aceste fluctuatii fac ca deficitul de apa, pentru oras, sa fie acoperit prin alimentarea din lacurile de acumulare din punctele Puscasi si Solesti, respectiv Prut. De asemenea prin Vaslui mai trec raul Barlad, raul Vaslui si raul Delea. Clima orasului se incadreaza in trasaturile climei temperat – continentale cu regiuni de antestepa. Regimul eolian pune in evidenta dominarea curentilor din nord – nord vest si sud – sud est. Aceasta are o influenta directa asupra regimului precipitatiilor care sunt sarace in perioada lunilor noiembrie – martie, cand vanturile de est si nord est au o frecventa mai mare, si mai bogata in celelalte luni ale anului cand frecventa vanturilor dinspre nord si chiar sud-vest creste. Cantitatile mari de precipitatii cad in perioada calda a anului, cu maxime inregistrate in lunile mai si iunie (media multianuala fiind de 80,79 mm). Stratul de zapada are o grosime ce variaza intre 12,2–33,6 cm.
Flora si fauna sunt specifice zonei de silvostepa. Caracteristic silvostepei este prezenta padurilor cu numeroase paduri, in care se intalnesc frecvent stejarul pufos, stejarul brumariu, teiul, ulmul. Padurile ocupa o suprafata redusa (de aproximativ 8.000 ha) in Vaslui. Sunt grupate in doua masive principale: unul la Chitoc – Lipovat – Oprisita (cca. 6.000 ha.) si al doilea la Balteni – Marasesti (cca. 600 ha). In trecut padurile ocupau o suprafata cu mult mai mare care s-a redus continu in decursul anilor. Documentele ramase de la domnitorul Stefan cel Mare pomenesc de „Codrii Vasluiului” si „Codrii Racovei” care cu timpul, au fost desfiintati. Dintre arboreturile intalnite in padurile existente mentionam: fagul (Fagus silvatica), stejarul (Quercus robur), teiul (Tilia tomentosa), carpenul (Carpinus betulus) si alte specii de plante. Pasunile si fanetele naturale acopera o suprafata aproximativa de 1000 ha si se gasesc situate pe vaile principale ale raurilor si pe versantii afectati de fenomenele geografice. In paduri si pe dealuri sunt raspandite animale ce fac parte din fondul cinegetic: mistret (Sus scrofa), caprioara (Cervus elaphus), vulpea (Vulpes vulpes), iepurele de camp (Lepus europaeus). Solurile cenusii de padure se gasesc pe dealuri joase si mijlocii neimpadurite, in mare parte defrisate de foarte mult timp. In zona Vasluiului predomina cernoziomurile. Cercetarile arheologice au demonstrat ca teritoriul orasului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, inca din comuna primitiva. Materialele descoperite atesta prezenta unei populatii stabile incepand din neolitic pana in epoca migratiilor. Popularea zonei in feudalism s-a facut in functie de conditiile istorice, precum si de terenurile agricole, sursele de apa si caile de comunicatie.

 

Sursa: turismland.ro