Orşova - oraşul de la Porţile de Fier I

 Situat pe malul lacului de acumulare Porţile de Fier I, la vărsarea Cernei în Dunăre, municipiul Orşova este parte componentă a judeţului Mehedinţi şi are o populaţie de aproximativ 12.000 de locuitori. În anul 1970, când a fost construit lacul de acumulare, vechea vatră a oraşului a fost inundată şi populaţia a fost nevoită să se mute pe amplasamentul de azi. Orşova a făcut parte din provincia romană Dacia, fiind construit aici şi un castru, Dierna, dovadă numeroasele urme ale aşezării daco-romane descoperite.
Orşova a fost de-a lungul timpului mărul discordiei între Regatul Ungariei şi principele muntean Litovoi, localitatea rămânând multă vreme în posesia muntenilor, trecând în posesia maghiară odată cu numirea lui Iancu de Hunedoara ca ban al Severinului.

Anul 1524 a adus cu sine cucerirea Orşovei de către turci, fiind stăpânită de aceştia până în anul 1688, când a fost cucerită de austrieci. În anul 1768, Orşova a devenit sediul unei garnizoane de graniţă austriece care a fost atacată şi distrusă de Tudor Vladimirescu în anul 1819 în urma unui incident de graniţă româno-austriac.

Începând cu anul 1916, Orşova a fost eliberată de armata română, pentru ca la 1 decembrie 1918 să revină României în regiunea Banat. Anul 1923 a adus cu sine ridicarea localităţii la rang de oraş.
Astăzi oraşul se bazează pe industria extractivă de crom, bentonit, balast şi granit. Printre principalele industrii dezvoltate la nivelul Orşovei, amintim: construcţiile de nave fluviale, industria energetică, industria constructoare de motoare, industria de prelucrare a minereurilor neferoase şi industria textilă sau de prelucrare a lemnului.
Ajunşi la Orşova puteţi vizita numeroase obiective turistice, printre care Mănăstirea „Sfânta Ana”, un aşezământ de maici cu viaţă de obşte. Sfântul lăcaş este aşezat pe coama Dealului Moşului, care de altfel domină Orşova. Istoria mănăstirii este una aparte, deoarece aceasta a fost ctitorită de marele ziarist interbelic Pamfil Şeicaru, care la acea vreme a luptat în zonă în calitate de sublocotenent în Primul Război Mondial.

O întâmplare petrecută în anii războiului l-a făcut pe tânărul Pamfil Şeicaru să construiască aici o mănăstire. Se spune că în anul 1916, toamna, chiar pe Dealul Moşului, în urma exploziei unui obuz, ziaristul şi bunul său prieten Petre Găvănescu ar fi fost acoperiţi cu pământ, ceea ce a dus la salvarea lor. Astfel, tânărul locotenent făgăduieşte să ridice aici, atunci când va avea bani, un lăcaş sfânt, în semn de mulţumire către Dumnezeu, dar şi în amintirea eroilor care şi-au dat viaţa pentru binele patriei. Tot Pamfil Şeicaru este ctitorul Monumentului Eroilor de la Mărăşeşti, dar şi al altor două monumente ridicate în cinstea eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, care se află în Ucraina şi Franţa.

Mănăstirea Sfânta Ana a fost ridicată între anii 1936 şi 1939, pe când Şeicaru conducea ziarul „Curentul” şi era deputat în Parlamentul României. Acesta a dorit ca sfântul lăcaş să poarte hramul Sfânta Ana, deoarece acesta era şi numele mamei sale. Mănăstirea nu a fost sfinţită imediat după ce a fost terminată. Episcopul Vasile Lăzărescu refuzase târnosirea lăcaşului, pe motiv că episcopia nu îşi dăduse acordul şi nu sfinţise locul de amplasare a mănăstirii.
În speranţa că v-am trezit interesul, vă invităm să vizitaţi Orşova, pentru a vă bucura ochii cu frumuseţea peisagistică a unui oraş special.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 6501

Sursa foto: ro.wikipedia.org