Sighetu Marmaţiei

 Municipiul Sighetu Marmaţiei este aşezat la confluenţa râurilor Iza şi Tisa, la frontiera de nord-est a ţării. Veche capitală a Maramureşului Istoric, începând cu anul 1385, oraşul a fost denumit în mai multe feluri de-a lungul timpului: Zyget, Ziget, Zyghet, Zigheth. Denumirile au la bază rădăcina zeget, cuvânt ce aparţine fondului de substrat traco-dacic al limbii române, şi care înseamnă cetate. În alte surse, se spune că numele de Sighet derivă de la ungurescul Máramarossziget, ce înseamnă Insula Maramureşului.

Aşezare umană străveche, cu vestigii din epoci îndepărtate, oraşul apare consemnat în documente pentru prima oară în anul 1329. Cetăţuia de pe Dealul Solovan din Sighet datează din perioada târzie a bronzului şi începuturile primei epoci a fierului. De-a lungul Văii Tisei, până la izvoarele ei, s-au descoperit unelte de fabricaţie neolitică. În Epoca Medievală, bunăstarea Sighetului a crescut, fiind un punct de schimb pentru metalele extrase în apropiere, dar nu era un oraş minier.

Datorită creşterii economice, casele din Sighet, iniţial din materiale modeste, au început să fie, treptat, de-a lungul secolelor XIX - XX înlocuite de construcţii impunătoare, cu o arhitectură de tip eclectic. Influenţa sovietică exercitată asupra României, a provocat desfiinţarea judeţului Maramureş în 1950, şi mutarea reşedinţei care era la Sighet, la Baia Mare.

Cea mai veche clădire de pe teritoriul oraşului este Biserica Reformată, care a suferit în timp numeroase modificări, în stil şi structură. Construită între 1050 – 1150, în stil roman, a fost restaurată în secolele XIV – XV, când a fost modificat şi turnul, de acum în stil gotic.
Centrul vechi al Sighetului s-a păstrat în întregime. Parcul care a luat locul pieţei oraşului este mărginit de clădirile în stil eclectic. În anul 1802 începe construcţia Liceului Reformat, devenit în anul 1836 Academia de Drept, cu secţii de teologie, filozofie, filologie. Clădirile aparţinând claustrului covenantului piarist adăpostesc astăzi sediul Muzeului Maramureşului, cu secţii de istorie, arheologie şi ştiinţele naturii. Pe fosta Stradă Mare, astăzi numită Strada „Ioan Mihalyi de Apşa”, la numărul 17 se află Casa-Muzeu „Doctor Ioan Mihalyi de Apşa”. Aceasta găzduieşte la parter o galerie de artă, iar la etaj, o expoziţie de istoria culturii locale, axată în special pe mişcarea de emancipare a românilor.

În cealaltă extremă a pieţei se află clădirea fostei Asociaţiuni pentru Cultura Poporului Român din Maramureş, iar central, cu faţa spre parc, clădirea ce adăposteşte Cinematograful „Mara” şi Muzeul de Etnografie.

Lângă sediul Primăriei se află Închisoarea Sighet, care începând din 1994 este amenajată ca muzeu - Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, cunoscut şi ca „Memorialul Durerii”. Temuta închisoare a fost folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. Memorialul a fost iniţiat şi realizat de către Fundaţia Academia Civică, al cărei preşedinte fondator este Ana Blandiana.

Acesta este cel mai important obiectiv turistic al oraşului, clădirea fiind pusă, în anul 1995, sub egida Consiliului Europei. Primele săli ale muzeului au fost inaugurate în 1997, an în care Memorialul a fost declarat „ansamblu de interes naţional”, totodată fiind recunoscut drept cel mai important proiect dedicat de societatea civilă reconstituirii şi analizei trecutului comunist, proiect unic în ţările est-europene.

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric prin telefon la numărul unic 0332 780 780 urmat de codul obiectivului ales: 3194

Sursa foto: wikipedia.org