La vila Parfum

Madelon, amfitrionul cald al vizitei noastre în Flandra, ne-a organizat cu meticulozitate programul şederii pe coasta Mării Nordului. După zilele petrecute la Middelkerke şi popasul Heule şi Bruxelles, am revenit pe litoral. Am ocupat din nou apartamentul de pe strada principală, pe unde trece tramvaiul cu care ne-am plimbat de câteva ori pe zi, trăgându-ne ca într-un scrânciob, de unde avem perspectiva plonjantă a locurilor pe care le străbatem. Cu acelaşi vehicul, îndată întorşi la Middelkerke, ne-am îndreptat spre Venduine de Haan, localitate tihnită, aflată cam la 15 kilometri distanţă de Bruges, Ostende şi oraşul comercial Knokke. Ni se rezervase pentru o noapte o cameră într-o pensiune familială. Mica staţiune e la o zvârlitură de băţ de plajă şi reprezintă un fel de avanpost al ţinutului dunelor şi pădurilor de şes.
Am ajuns spre seară la Venduine, mai precis în sătucul Venduine Le Cocq, la Vila Parfum, cum am aflat că se cheamă pensiunea din programul lăsat nouă de Madelon pe masa sufrageriei apartamentului din Middelkerke. Vila este o construcţie sobră, înconjurată de un gard viu, proprietatea unei familii ce-a pus pe picioare o mică afacere, care nu doar le asigură traiul zilnic, dar le satisface şi o mare pasiune, parfumul. Cei doi soţi, proprietarii casei, ce este şi locuinţa lor, au amenajat la etaj două camere de oaspeţi, de două locuri, botezate cu numele unor parfumuri celebre. Magnolia, este potrivit celor spuse şi scrise de stăpânii pensiunii, o cameră romantică, în culori bordo-aurit, iar cealaltă, Yang-Yang, este vopsită în nuanţe de verde citron. Mirosul acestor parfumuri e discret, dar persistent şi îmbietor la o odihnă liniştită. Dotate cu toate înlesnirile moderne, cele două spaţii de cazare sunt de fapt complementare Muzeului Parfum -O .Theck din subsolul imobilului. Într-un spaţiu nu prea mare, dar, totuşi încăpător, este prezentată, prin exponate de epocă şi contemporane şi prin legendele explicative, istoria şi evoluţia prelucrării parfumului în toată lumea, de la începuturi până-n zilele noastre. Sunt punctate momentele esenţiale, e surprinsă trecerea de la producerea artizanală la cea industrială. Toate marile case de producţie sunt reprezentate cu mostre şi recipiente specifice, veritabile bijuterii. O atenţie aparte este acordată modului în care această activitate captivantă, cu impact major în viaţa societăţii, mai ales a femeilor, a parcurs secolele. Ilustraţia se face cu probe materiale grăitoare, atât pentru epocile trecute, cât şi cu referire la grădina mare şi policromă a industriei parfumului în zilele noastre.
Gazdele, creatoare ale muzeului, dau viaţă, prin harul povestirii, prin ardoarea iubirii lor pentru seducătoarele arome, acestor istorii cuceritoare şi incitante, rezumate în ceea ce au mai semnificativ şi plin de farmec. An de an Muzeul din Vila Parfum consacră o expoziţie temporară unui aspect al industriei parfumului ce merită atenţia. În acel an, 2009, expoziţia temporară se intitula Diorness. Ni se oferea o frescă a mărcii Dior, ce şi-a făcut apariţia pe piaţă în anul 1947, când Christian Dior a lansat primul său parfum, Miss Dior şi, totodată, cea dintâi colecţie de modă. Au urmat serii de parfumuri sofisticate, prezentate în flacoane bijuterie. Rafinamentul a devenit caracteristică distinctă a Casei Dior, recognoscibilă şi unică.
De altfel, aşa cum am constatat şi din expoziţie şi din prezentarea caldă şi riguros documentată ce ni s-a oferit, parfumul nu că este o componentă indispensabilă a existentei, o seducţie mai cu seamă în cazul sexului frumos, dar a generat o cultură şi un cult, unul cu multe conexiuni în arte, literatură, film şi meşteşuguri. Erau constatări ce se adăugau celor anterioare, confirmând credinţa, tot mai răspândită, că de parfum omul s-a legat cu o iubire ce pare veşnică. Parfumul are, în acelaşi timp, slujitori devotaţi, care oficiază ca nişte preoţi la altar. În această lumină mi-au apărut cei doi soţi, care au avut curajul să creeze pe cheltuiala lor un muzeu al parfumului şi şi-au făcut din acesta un onest mijloc de trai. Desigur, muzeul şi pensiunea nu le ocupă exclusiv timpul. Între 4 aprilie şi 28 septembrie, sâmbăta şi duminica, muzeul e deschis vizitării între orele 14 şi 18. În celelalte zile şi luni ale anului vizita se poate efectua doar după o întâlnire stabilită în prealabil. Cât priveşte pe oaspeţii pensiunii, aceştia au intrare gratuită şi ghidată în muzeu.
După o noapte în care ne-a scăldat în arome dedulcitoare, a doua zi ne-am întors la Middelkerke, încântaţi să fi cunoscut doi oameni cu o arzătoare pasiune şi să ne fi îmbogăţit cunoaşterea asupra culturii parfumurilor. Miresmele stăruiau în noi şi în gând i-am mulţumit lui Madelon pentru ceasurile de bucurie dăruite.

Din cartea în pregătire „Priveliştile lumii în zugrăvituri de cuvinte”, de Grigore Ilisei

Grigore Ilisei