Blestemul orfanilor de la Cozmeşti (Galerie Foto)

* ultima utilitate pe care a avut-o conacul familiei Sturdza a încetat în urmă cu 4 ani * de atunci, singurele prezenţe care mai bântuie pe domeniul de 3 hectare sunt paznicul, o haită de câini şi o… fantomă

Undeva pe partea stângă a drumului ce face legătura dintre localitatea ieşeană Cozmeşti şi judeţul Roman, ferecat în spatele unui zid gros de apărare, se află abandonat conacul familiei Sturdza. În ceaţa densă a ultimelor zile de iarnă, câţiva localnici stau zgribuliţi în faţa intrării pe prima poartă a domeniului princiar, în staţia încropită ad-hoc, şi mai aruncă din când în când priviri temătoare în spate, ca după Ucigă-l Toaca, şi nu degeaba, deoarece în jurul conacului circulă tot felul de legende provenite dintr-un sâmbure de adevăr şi umflate apoi de limbariţa populară. Se spune că pe la geamurile conacului şi pe aleea centrală apar câteodată fantome, spirite care ar putea la fel de bine să fie ale descendenţilor vistiernicului Grigoraş Sturdza, cel dintâi proprietar al conacului, sau al unuia dintre miile de orfani care au crescut între zidurile clădirii pe vremea comunismului şi după. Despre conacul de la Cozmeşti se ştie că a fost ultima haltă de pe harta centrelor de ocrotire a copiilor orfani din judeţul Iaşi, după comasarea orfelinatelor sau restituirea în natură a unora dintre aceste unităţi. Imediat după 1945, după ce averile familiilor boiereşti au intrat pe mâna comuniştilor, din ura sistemului faţă de zidirile care au adăpostit familiile cu blazon, tot ce a însemnat conac sau palat în judeţul Iaşi a căpătat destinaţia de centre pentru orfani sau baze de cereale.

 

Conac şi teren de 3 hectare, evaluate la preţ de apartament

 

Înainte de intrarea în curtea conacului, între şosea şi zidul de apărare, domeniul de la Cozmeşti este înconjurat de câteva hectare de pământ pe care a crescut vegetaţie sălbatică lăsată în bătaia vântului. Singurul element de rezistenţă care pune în valoare drumul spre poarta de acces este aleea mărginită de brazi. Ghereta paznicului, încrustată în zidul porţii, păstrează deasupra uşii o tăblie pe care se mai poate citi „Bibliotecă”. Atât în faţa „bibliotecii” paznicului, cât şi pe câmpul din jurul conacului îşi vântură cozile zeci de câini de pripas. Bustul boierului Grigoraş Sturdza a dispărut demult de pe soclul rămas încă în prejma unei foste fântâni arteziene, acum secată. Aruncat în stânga conacului, se mai poate vedea un acaret care a funcţionat pe vremuri drept locuinţă pentru argaţi. În spatele conacului se înşiră alte construcţii, unele mai noi, altele mai vechi, care au avut de-a lungul timpului rolul de a adăposti ba o porcărie, ba un atelier de tâmplărie, grajd pentru cai sau magazii de cereale. Acum, nimic nu tulbură liniştea ce s-a aşternut peste acest imens domeniu. Cheile de la uşile de acces în conac se află undeva printr-un birou al Consiliului Judeţean Iaşi sau la Direcţia de Protecţia Copilului. Singura construcţie funcţională de pe aceste pământuri ce aparţin de fostul domeniu al Sturdzeştilor este beciul. „Beciul avea ramificaţii foarte multe, dar în timp s-au mai surpat unele dintre galerii. E o construcţie trainică, făcută de meşteri pietrari pricepuţi. Are peste două sute de ani, dar se păstrează foarte bine. Acum e închis. Se mai aduc toamna produse de pe la centrele de copii din jurul Paşcaniului şi se depozitează aici”, ne spune gardianul de la conac.

 

 

„Pe aici s-au văzut fantome la unul din geamurile de la etajul unu al clădirii...”

 

 

Procesul de retrocedare între instituţiile statului şi prinţul Mihai Sturdza, ce durează de 8 ani, a determinat închiderea centrului în anul 2009. De 4 ani, imensa moşie ce numără conacul, anexele, grajdurile şi 3 hectare de teren, evaluate de Consiliul Judeţean Iaşi, ca valoare de inventar, la 367.412 lei (cam cât un apartament cu 3 camere), sunt abandonate. Singurele forme de viaţă care se mai preumblă prin jurul conacului sunt câinii, paznicul şi o fantomă. „Pe aici s-au văzut fantome la unul din geamurile de la etajul unu al clădirii şi, câteodată, şi pe alee. A venit odată şi un preot şi a ţinut nişte slujbe”, ne spune paznicul. Chiar în vecinătatea conacului, gard în gard, se află cimitirul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, lăcaş construit în anul 1459.

 

Blestemul orfanilor

 

Prigoana celor care au deţinut domeniul de la Cozmeşti a fost dublată în timp şi de dramele orfanilor care au fost găzduiţi zeci de ani între zidurile moşiei. Oamenii locului povestesc despre multe grozăvii care s-au petrecut aici, cel puţin în ultimii ani, înainte de desfiinţarea centrului de plasament. „Directorul centrului, Eugen Cozma, organiza lupte cu orfanii. Pe mulţi îi bătea cu harta economică a României, prin curte. Mulţi orfani l-au blestemat, de asta poate l-a şi urmărit necazul. Singura lui fiică, Oana Cozma, a fost implicată în trafic cu droguri. Se pare că a vorbit ce nu trebuia, întrucât se spune că a fost ciopârţită într-un apartament din Iaşi. Înmormântarea s-a făcut cu sicriul închis. Nu a scris nici un ziar atunci despre acest episod, dar lumea a început să facă speculaţii că, de fapt, nici nu ar fi fost înmormântată fata, ci nişte bolovani, şi că fata ar fi fost salvată de unchiul ei, care ar lucra prin Poliţie. S-a înscenat totul ca să scape de traficanţi. Oricum, după acel episod, Eugen Cozma a înnebunit. Dintr-un zdrahon de om a ajuns o umbră de 40 de kile, care bântuia pe uliţe. Toată ziua stătea prin crâşme. Nu mai plătea nimeni, el achita tot. La câţiva ani, a şi murit”, îşi amintesc localnicii.

 

 

„După moartea fiicei sale s-au auzit tot felul de zvonuri...”

 

 

Şi actualul primar al comunei, Costel Hugeanu, îşi aduce aminte de fostul director al centrului. „Eugen Cozma a fost director la centru mulţi ani. În anul 2004 mi-a fost contracandidat la primărie, iar în 2008 a murit. După ce n-a mai fost director la centru, a fost profesor de română la şcoală. Era un cadru didactic bun. Soţia, la rândul ei fost cadru didactic, a ieşit la pensie. Nu s-a mai recăsătorit. După moartea fiicei sale şi apoi a sa, s-au auzit tot felul de zvonuri, dar...”, ne-a spus primarul Hugeanu. Cât priveşte soarta conacului, primarul susţine că, pe lângă acesta, Sturdza mai revendică pe raza comunei vreo 50 de hectare de teren de păşune, peste cele peste 100 de hectare pe care deja le-a luat, printre care şi pădure. „Conacul e bun aşa, pe exterior, că a fost şi întreţinut cât a funcţionat centru ăsta de instruire copii. Au avut centrală, gospodărie… Aveau cantină, plus grădina în care cultivau legume. Dacă mi l-ar da mie Consiliul Judeţean aş putea să fac un centru de zi, spre exemplu, pentru că am avut chiar şi solicitări într-un parteneriat public privat. Îl câştigă sigur Sturdza, dar până la urmă să se termine cu procesele astea, că e păcat să stea părăsit. La ţăranii noştri nu le dai pământul, la veterani de război de exemplu, iar boierii vin şi li se dau sute de hectare de pământ pe care au asudat ţăranii muncindu-l”, ne-a mai spus Costel Hugeanu.

 

Conacul, disputat în instanţe de 8 ani de zile

 

Moşia vistiernicului Grigoraş Sturdza de la Cozmeşti apare menţionată pentru prima oară în documente în anul 1803. Abia peste 13 ani, în 1816, aici se construieşte actualul conac, după planurile arhitectului Iosif Demesovici, pe locul unei case boiereşti mai vechi. Conacul sau Palatul Sturdza, cum apare în multe înscrisuri, a fost construit în stil neogotic şi s-a păstrat în condiţii bune până în ziua de astăzi, cu excepţia acoperişului de tablă, care e ruginit. De-a lungul timpului, palatul Sturdza a suferit mai multe modificări. Mihail Sturdza, domn al Moldovei între anii 1834-1849, a ridicat un al doilea etaj al palatului. Acesta a murit la Paris, la vârsta de 90 de ani, lăsând în urma sa mai mulţi copii din căsătoriile sale, care în timp şi-au disputat averea. Primul moştenitor al moşiei a fost Grigore M. Sturdza, fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti. Mihai Sturdza, cunoscut sub porecla de „beizadea viţel”, pentru că făcea exerciţii fizice ridicând pe umeri un viţel, a intrat în posesia domeniului în anul 1884. Alături de moşia Cozmeşti, el a moştenit şi moşia de la Cristeşti. Mult mai târziu, după instaurarea regimului comunist, prin Decretul 83/1949, palatul a fost trecut în proprietatea statului, dându-i-se destinaţia de centru de plasament. Ultima destinaţie a palatului de la Cozmeşti, până în anul 2009, a fost aceea de „Centru de orientare, calificare şi plasare a tinerilor peste 18 ani, proveniţi din centrele de plasament, în vederea integrării socio-profesionale”. Potrivit compartimentului Juridic al CJ Iaşi, prinţul Mihai Sturdza, descendent al domnitorului Mihail Sturdza, a solicitat în 2005 reconstituirea dreptului de proprietate prin restituirea în natură a conacului cu tot cu locuinţe şi grajdurile anexe, precum şi terenul. În 2008 cererea este respinsă de Comisia Locală de fond funciar Stolniceni Prăjescu. Mihai Sturdza face contestaţie la referatul comisiei, iar în anul 2010, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Iaşi respinge la rându-i contestaţia, pe motiv că revendicarea referitoare la conacul solicitat nu este accesorie unui teren agricol retrocedat în continuarea acestuia. Împotriva acestei hotărâri, Mihai Strudza formulează o plângere la Judecătoria Paşcani, plângerea fiindu-i admisă în parte în luna aprilie 2012, cu desfiinţarea hotărârii emise de Prefectura Iaşi şi reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafaţa de teren care face parte din domeniul princiar de la Cozmeşti, de aproximativ 3 hectare, dar şi pentru construcţiile de pe acest teren, reprezentând „Conacul Sturdza Cozmeşti”. Împotriva sentinţei Judecătoriei Paşcani, Comisia din cadrul Prefecturii Iaşi promovează recurs la Tribunalul Iaşi. Următorul termen de judecată în acest recurs este pe 1 martie 2013.

 

Din 2005, atunci când au început primele demersuri ale lui Mihai Sturdza de a-şi revendica drepturile asupra proprietăţilor deţinute de înaintaşii săi pe raza judeţului Iaşi, acesta a primit în posesie peste 3.000 de hectare de teren şi pădure pe raza comunelor Moţca şi Cristeşti. Dacă Mihai Sturza va câştiga şi dreptul de proprietate asupra conacului de la Cozmeşti, reprezentanţii Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Iaşi intenţionează să poarte discuţii în vederea clasării acestuia ca monument istoric. (Nelu Păunescu)