Cine este, de fapt, Emmanuel Macron, câștigătorul primului tur al prezidențialelor din Franța

 Apariţia tânărului candidat Emmanuel Macron pe scena politică din Franţa se aseamănă cu cea a unui anticorp generat de sistem ca vaccin împotriva pericolului care îl pândeşte, extremista de dreapta Marine Le Pen, comentează agenţia EFE.

În logica unui model electoral care favorizează bipolaritatea, doar un om politic autodeclarat "antisistem" precum Macron - profund integrat în aceeaşi elită pe care susţine că vrea s-o reformeze - putea s-o sfideze făţiş pe femeia care vrea să dea peste cap a V-a Republică franceză, scrie agerpres.ro.

 

Tânăr, arătos şi inteligent, cu un aer de ginere perfect şi de premiant al clasei, fostul ministru al economiei s-a transformat, la cei 39 de ani ai săi, în favoritul cursei electorale şi, potrivit sondajelor, având teoretic prima şansă în a conduce Franţa în următorii cinci ani, comentează EFE, care adaugă că este nevoie de "săpături" serioase pentru a descoperi precedente ale fenomenului "macronist" în democraţiile occidentale.

Convins că "politica este un drog de mare risc", cu puţin timp în urmă Macron era un cvasinecunoscut ministru al economiei care reuşise cu greu să promoveze o timidă lege care a ajuns să-i poarte numele - o lege menită să dea mai mult oxigen economiei franceze, să stimuleze investiţiile şi să faciliteze comerţul duminical - şi care se remarca mai degrabă prin remarci inoportune decât prin influenţa sa în guvern.

 

Ubicuitatea lui Macron în presa franceză a crescut odată cu neobişnuita sa poveste de iubire cu Brigitte Trogneux, soţia sa, fosta lui profesoară de liceu şi care este cu 24 de ani mai în vârstă decât el. Apropiaţii lui Macron - între altele un muzician experimentat (a câştigat premii ca pianist la Conservatorul din Amiens) şi cititor avid de filosofie - recunosc influenţa enormă pe care o exercită Brigitte Trogneux asupra candidatului Macron şi rolul activ pe care aceasta îl joacă în luarea deciziilor în ceea ce priveşte expunerea mediatică.

Apariţia celor doi pe coperta revistei Paris Match, cu doar o săptămână după ce Macron, pe atunci ministru al economiei, lansase En Marche!", a atras comentarii pline de vitriol la adresa cuplului. "Viaţa politică este foarte violentă pentru cei apropiaţi (candidatului)", a comentat Macron, adăugând: "Atunci când voi fi ales, Brigitte va avea locul ei, nu în umbră, nici ascunsă, ci alături de mine, acolo unde a stat mereu".

 

Dacă a existat un lucru pe care l-a căutat Macron din momentul intrării sale în guvernul socialist, în august 2014, acela a fost să capete propria identitate, ceea ce i-a şi reuşit. Aceasta l-a făcut să-şi permită luxul de a nu fi de acord cu restul guvernului în chestiuni importante cum ar fi reforma Constituţiei propusă de preşedintele Francois Hollande care prevedea retragerea cetăţeniei franceze în cazul persoanelor condamnate pentru terorism.

Continua căutare a unui profil diferit, la dreapta Partidului Socialist, dar cu nuanţe sociale şi cosmopolite care îl îndepărtează de conservatori, l-a transformat pe Macron într-o entitate stranie pe scena politică franceză: un liberal. Şi astfel, din una în alta, s-a transformat în coşmarul aproape perfect al Marinei Le Pen. Doi "intruşi" cu viziuni opuse. Protecţionism şi repliere contra multiculturalism şi deschidere.

 

Într-un interviu acordat în scris EFE, Macron afirma vineri că "partidele tradiţionale, marcate de divizări profunde, nu mai pot răspunde provocărilor" şi că "eşecurile" recente ale acestora "au aruncat alegătorii în braţele populiştilor şi extremiştilor". "Pentru a depăşi aceste blocaje, a reînnoi oferta politică şi a-i reuni pe francezi în jurul ideilor progresiste", Macron a creat En Marche!.

En Marche!, o entitate între partid politic şi mişcare cetăţenească, se inspiră din tehnicile utilizate de Barack Obama în campania sa "Yes, we can!" pentru a învinge bipartidismul francez care "nu se mai potriveşte în secolul al XXI-lea". Creată la 6 aprilie 2016, în Amiens (nordul Franţei), oraşul natal al lui Macron, En Marche! are în prezent peste 240.000 de membri, mai mult decât restul formaţiunilor politice din Franţa, cu excepţia partidului conservator Republicanii, cu 275.000 de membri.

 

La fel ca mişcarea "Yes, we can! a fostului preşedinte american Barack Obama, militanţii En Marche! au libertatea de a-şi crea propriile comitete, de a recruta membri şi de a organiza activităţi fără o autoritate care să-i coordoneze, în cadrul unei structuri care "se aseamănă cu celulele unui organism viu", potrivit purtătoarei de cuvânt a mişcării, Sylvain Maillard, pentru care elementul central al mişcării îl reprezintă "deschiderea către cetăţeni". Şi asta deoarece comitetele au un rol "central" în decizia politică.

Macron dă vina pe "eşecurile politicilor din ultimii 25 de ani şi pe disfuncţionalităţile sistemului" pentru faptul de a fi provocat ascensiunea "populiştilor şi, din păcate, a extremiştilor de dreapta şi de stânga". El simte că în spatele acestei atracţii pentru populism există "o dorinţă de schimbare, nu doar de repliere". "Într-un moment în care tot ceea ce ne înconjoară - economia, scena internaţională, mediul - este dat peste cap, doar politica ar trebui să rămână la fel ca şi până acum?", se întreabă Macron.

 

Pe plan internaţional, Macron aspiră la o Franţă independentă, care "să nu asculte nici de Washington, nici de Moscova; umanistă, pentru a promova drepturile omului şi libertăţile fundamentale; şi europeană, pentru că viitorul tuturor marilor mize se joacă la nivel comunitar". Macron spune că programul său - "concret, unificator şi eficient" - se axează pe educaţie şi cultură, muncă, modernizarea economiei, securitate, viaţa democratică, Europa şi relaţiile internaţionale.

Şi cu toate că este conştient că în prezent ţara sa "pare că este blocată", Macron este încrezător că Franţa are "arme considerabile". "Suntem a cincea putere economică la nivel mondial, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, o putere nucleară şi spaţială, angajată în Europa şi în globalizare. Şi, alături de Spania, una dintre cele mai vizitate ţări din lume", spune el.