La 3 iulie 2014, inainte sa fuga la Ambasada SUA sa se gudure pe langa oficialii straini, sefii CSM au emis Hotararea nr. 846bis, prin care l-au pus pe judecator la cheremul DNA: "Judecatorul fata de care s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea unei fapte de coruptie ar trebui sa se abtina pana la clarificarea situatiei sale, intrucat se incalca aparenta de impartialitate si obiectivitate" (Hotararea)

 Exact in ziua in care presedintele CSM, judecatorul Adrian Bordea, sefa Inaltei Curti de Casatie si Justitie, judecatoarea Livia Stanciu, si fosta sefa a CSM, procuroareaOana Haineala, au participat alaturi de alti reprezentanti de la varful sistemului judiciar la receptia oferita de Ambasada SUA cu prilejul Zilei Americii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis hotararea nr. 846bis/03.07.2014, prin care a stabilit ca, in situatia in care DNA a inceput urmarirea penala fata de un judecator sau, atentie, fata de un "apropiat" al acestuia, respectivul judecator "intra in conflict cu obligatia de a judeca impartial" si, prin urmare, trebuie sa se abtina de la a mai judeca dosare de coruptie: "Judecatorul fata de care s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea unei fapte de coruptie ar trebui sa se abtina de la solutionarea pricinilor cu aceasta natura pana la clarificarea situatiei sale, intrucat se incalca aparenta de impartialitate si obiectivitate de care orice judecator este raspunzator".

La prima vedere, aceasta hotarare a Plenului CSM vine sa clarifice o mai veche problema, si anume, in ce masura un judecator care este vizat intr-o cauza penala mai poate judeca cu impartialitate dosarele in care acuzatiile sunt formulate de parchetul care il cerceteaza in acea cauza. Din nefericire, insa, raspunsul pe care il ofera CSM nu satisface, ba mai mult, da nastere unor noi controverse care sporesc suspiciunea opiniei publice asupra probitatii si profesionalismului celor care conduc sistemul.

Un instrument pus exclusiv in mana procurorilor DNA

Parcurgand cu atentie hotararea nr. 846bis/03.07.2014 a Plenului CSM, se observa ca decizia ii are in vedere doar pe judecatorii care judeca dosare de coruptie, prin urmare, este susceptibila a fi discriminatorie. Mai-marii CSM au decis ca un judecator ar trebui sa iasa din dosarele DNA daca el sau un apropiat al sau este urmarit penal pentru luare de mita sau pentru alte infractiuni de coruptie ori asimilate acestora, fara a preciza daca judecatorul ar trebui sa se abtina intr-o cauza in care judeca o persoana cercetata, sa zicem, pentru vatamare corporala din culpa si judecatorul insusi e cercetat pentru aceeasi fapta intr-un dosar al unui parchet ordinar. Aceasta prima "scapare" din hotararea CSM – tratamentul inegal – poate fi interpretata cu usurinta drept o dedicatie oferita DNA, un instrument pus la dispozitia procurorilor Laurei Codruta Kovesi.

CSM calca in picioare prezumtia de nevinovatie a judecatorilor

O a doua problema care pune sub semnul indoielii decizia Plenului CSM este legata de nerespectarea prezumtiei de nevinovatie a judecatorilor vizati. Potrivit dispozitivului hotararii CSM, judecatorul ar trebui sa iasa din dosarul DNA in momentul in care DNA incepe urmarirea penala impotriva sa: "Judecatorul fata de care s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea unei fapte de coruptie ar trebui sa se abtina de la solutionarea pricinilor cu aceasta natura pana la clarificarea situatiei sale (...)". Desi in dispozitiv nu se mentioneaza, in motivarea hotararii scrie negru pe alb ca judecatorul trebuie sa se abtina chiar si atunci cand vizat de urmarirea penala este un apropiat al sau: "Un conflict de interese apare atunci cand interesul personal al judecatorului (sau al celor apropiati lui) intra in conflict cu obligatia judecatorului de a judeca impartial. Judecatorul aflat intr-o situatie de conflict de interese este dator sa se abtina, intrucat nimeni nu poate fi judecator in propria sa cauza (nemo in rem suam auctor esse potest)". Evident, CSM nu defineste notiunea de "apropiat al judecatorului", lasand-o, intr-un mod periculos, la aprecierea procurorilor DNA.

Astfel, eliminarea judecatorilor incomozi devine, si in teorie, mai usoara pentru DNA. CSM decide ca este suficient ca un procuror anticoruptie sa inceapa urmarirea penala impotriva unui judecator, respectiv, sa invoce "indicii privind savarsirea unei infractiuni", si nu probe, pentru a-i forta acestuia abtinerea. Ce se intampla insa daca respectivul judecator nici macar nu ajunge sa fie trimis in judecata? Sau daca este achitat, situatie cat se poate de plauzibila dat fiind numarul imens de achitari cu care se confrunta DNA – cea mai solida dovada a subtirimii rechizitoriilor intocmite de procurorii Codrutei Kovesi.

O varianta mai aproape de normalitate era ca scoaterea unui judecator dintr-un dosar de coruptie, in cazul in care acesta este urmarit penal pentru coruptie, sa treaca intai printr-un filtru al CSM, care sa decida daca se impune sau nu o asemenea masura.

Prezentam dispozitivul Hotararii nr. 846bis din 3 iulie 2014 a Plenului CSM:

"1. Judecatorii care, in exercitiul functiunii, comit fapte care ar putea avea caracterul unor infractiuni in orice circumstante (de exemplu, accepta mita) nu pot beneficia de imunitate fata de procesul penal ordinar.

2. Obligatia judecatorului de pastrare a secretului deliberarii in legatura cu fapta cu privire la care este cercetat penal inceteaza in momentul in care, in conditiile art. 307 din Codul penal, i se aduc la cunostinta, inainte de prima sa audiere, calitatea de suspect, fapta pentru care este suspect, incadrarea juridica a acesteia, drepturile procesuale prevazute la art. 83 din acelasi cod, incheindu-se despre toate acestea un proces-verbal.

3. Judecatorul poate fi audiat ca martor intr-un proces al carui obiect este savarsirea unei infractiuni in legatura cu procesul deliberarii.

4. Judecatorul fata de care s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea unei fapte de coruptie ar trebui sa se abtina de la solutionarea pricinilor cu aceasta natura pana la clarificarea situatiei sale, intrucat se incalca aparenta de impartialitate si obiectivitate de care orice judecator este raspunzator.

5. Principiile independentei, impartialitatii si integritatii judecatorului consacra in primul rand obligatii, astfel ca nu pot fi invocate drept justificari pentru disimularea unei conduite care este ea insasi o amenintare a independentei si impartialitatii justitiei si a procesului echitabil, cum este cazul coruptiei.

6. Judecatorul poate fi audiat cu privire la fapte care vizeaza orice interferenta exterioara procesului cognitiv al deliberarii, care pot avea caracter ilicit, dar nu si cu privire la procesul cognitiv propriu-zis al deliberarii".

Cum motiveaza CSM hotararea prin care a dispus ca judecatorul ar trebui sa se abtina atunci cand un procuror DNA incepe urmarirea penala impotriva sa:

"Principiul independentei judecatorului creeaza premisele unui alt principiu – impartialitatea judecatorului. Impartialitatea este un atribut fundamental al justitiei si se defineste prin lipsa prejudecatilor judecatorului si a partinirii vreunui participant la judecata, precum si prin garantiile oferite de judecator pentru a exclude orice indoiala in aceasta privinta. Ca expresie a acestui principiu, judecatorul isi va exercita atributiile fara favoruri, subiectivism si prejudecati.

Intre obligatiile pe care principiul impartialitatii le stabileste in sarcina judecatorului se regaseste si aceea de evitare a conflictelor de interese.

Un conflict de interese apare atunci cand interesul personal al judecatorului (sau al celor apropiati lui) intra in conflict cu obligatia judecatorului de a judeca impartial. Judecatorul aflat intr-o situatie de conflict de interese este dator sa se abtina, intrucat nimeni nu poate fi judecator in propria sa cauza (nemo in rem suam auctor esse potest).

Dat fiind ca impartialitatea justitiei reflecta impartialitatea judecatorului, atat cea interioara, cat si cea perceputa de un observator strain, se poate afirma ca in materie judiciara in notiunea de conflict de interese sun incluse atat conflictele reale dintre interesul personal al judecatorului si obligatia de a judeca impartial, cat si imprejurarile exterioare in care un observator rezonabil ar percepe sau ar putea sa perceapa un astfel de conflict.

Daca un judecator este cercetat in cauze de coruptie, atunci aparenta de impartialitate in solutionarea de catre acesta a altor cauze de coruptie este vatamata, intrucat un observator rezonabil ar resimti suspiciunea de impartialitate in judecata realizata de acel judecator. Prin urmare, chiar daca in plan subiectiv judecatorul in discutie nu ar actiona cu partinire si nu ar avea prejudecati, perceptia publica nu ar mai fi aceeasi ca si in situatia in care nu ar exista nicio umbra de indoiala cu privire la probitatea sa profesionala, si aceasta deoarece ambele conditii ale impartialitatii (perceptia subiectiva si cea obiectiva) trebuie indeplinite cumulativ si simultan.Acest rationament impune concluzia ca judecatorul cercetat pentru savarsirea unei fapte de coruptie nu ar mai trebui sa solutioneze pricini cu aceasta natura pana la clarificarea situatiei sale, intrucat se incalca aparenta de impartialitate si obiectivitate de care orice judecator este raspunzator".

*Cititi aici integral Hotararea nr. 846bis din 3 iulie 2014 a Plenului CSM