Arc peste timp

Sub aspect istoric, vom porni de la un reper care ne-a marcat ca neam în urmă cu 560 de ani. Mai precis, venirea la tronul Moldovei a domnului și voievodului Ștefan cel Mare (1457). Un adevărat „arc peste timp”.

Pentru calitățile sale de vrednic apărător al neamului nostru în fața intereselor străinilor, dar și de bun protector al dreptei noastre credințe, ca și al întregii Europe creștine, a fost canonizat ca fiind Drept credinciosul voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

Această mare personalitate istorică reprezintă un adevărat model de patriotism și pentru noi, cei de astăzi.

Patriotismul înseamnă faptul că ne-am născut într-un loc care se cere a fi prețuit. Este o adevărată provocare pentru toți: de a ști să fim loiali, activi și să ne păstrăm pe mai departe identitatea națională și cea spiritual-religioasă, indiferent din ce direcție „bate vântul”.

Ce poate fi mai neplăcut pentru o persoană sau, și mai grav, pentru o țară care își pierde din identitate...
Sub masca „drepturilor omului” oare nu se încearcă să se aducă atingere identității noastre?

Poate că, superficiali fiind în buna educație, se trece cu vederea peste „îndatoririle omului”. Adică, la scară individuală, aproape fiecare își urmărește propriul drept devenit interes, aducând adesea atingere celor din jur. Relaționarea unora pornește de la anumite interese, „prieteniile” ajungând să devină interese: nevoia de a fi măguliți etc., contribuie la creșterea orgoliului. E doar începutul. Că așa este, interesele nu mai reușesc să ia în calcul „iubirea aproapelui”. Cu alte cuvinte, se trăiește pe orizontală, adică se caută aprecieri de imagine care să mărească ego-ul, alături de realizările materiale ce determină o competiție neloială și cât mai multe plagiate sub diferite forme.

Dacă la nivel individual se constată adesea o alterare a relațiilor interumane, cu atât mai sofisticate devin drepturile, adică interesele la nivelul de vârf al statului post-modern sau cele de la nivelul liderilor politici mondiali, unde nu există sentimente ci doar mari interese.

Revenind, putem afirma că Ștefan cel Mare reprezintă un reper mult apreciat, fiind o puternică și frumoasă entitate a acestui spațiu românesc. Că așa este, o dovedesc, printre altele, în semn de prețuire și de respect față de acest ilustru înaintaș, denumirile atribuite unor localități, străzi, instituții de învățământ, muzee, fundații etc., care cu cinste au decis să poarte numele vrednicului voievod.
Inițial ne-am propus să evidențiem aspecte referitoare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, unde am participat la diferite activități.

Dar pentru că domeniul cel mai cunoscut în profunzimea sa ne este cel de la nivelul învățământului liceal, vom menționa, succint, doar două exemple: Liceul Teoretic din Hîrlău – Județul Iași și Liceul din Vorona - Județul Botoșani. Acestea au hotărât, prin factorii lor de decizie, să poarte numele marelui domnitor Ștefan cel Mare.

Liceul Teoretic din Hîrlău, devenit Colegiul Național „Ștefan cel Mare” rămâne spațiul inedit pentru multe generații care au ajuns să fie ceea ce sunt și datorită faptului că această școală rămâne un spațiu al valorilor, al libertății de gândire și de exprimare, al sensibilității și creativității.

Autoarea prezentului articol a fost elevă a acestui liceu care, cu mulți ani în urmă, a spus „La revedere, Școală dragă!”.

Această revedere a devenit posibilă într-un mod cu totul inedit, în urmă cu puțină vreme, ca un alt „arc peste timp” când două apreciate eleve (și surori), Andreea și Alexandra-Paraschiva, ne-au invitat la Cursul lor festiv de absolvire ... din anul 2015. Astfel, cu puternice emoții, am revenit pe urmele pașilor de altădată...

În mintea mea parcă se derulau două filme: unul cu profesorii mei de atunci, adevărați titani care mi-au marcat frumos viața, fiind vorba de Promoția absolvenților de liceu 1971; al doilea, cel cu profesorii de acum care, pe mai departe, învață tinerii să-și contureze o personalitate armonioasă și să-și modeleze ființa.

Sunt bucuroasă că am fost elevă a acestui liceu, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Hîrlău, iar recunoștința mea o redau cu tradiționalul: „Vivat, Crescat, Floreat!”

Următorul exemplu îl reprezintă Liceul din Vorona, în prezent cunoscut sub numele de Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt”.

Localitatea Vorona se situează pe locul patru printre cele mai frumoase localități culturale din România. Acest clasament spune foarte multe. În primul rând „uzina vie” care este școala, cu elevii și cadrele didactice, dar și cu managerii cu care am conlucrat: prof. Aurel Ștefan (Director, apoi Primar), prof. Violeta Cotoc (Director adjunct), prof. Dumitru Doroftei (Consilier educativ și Coordonatorul Ansamblului Folcloric „Codrulețul”) și exemplele pot continua, sunt multe.

În scurt timp, la Vorona urmează inaugurarea unuia dintre cele mai mari Campusuri din țara noastră (Proiect european), o adevărată frumusețe cu: Școală gimnazială, Școală profesională, Liceu, garsoniere pentru profesori, internat pentru elevi, sală de sport, terenuri de sport cu nocturnă etc.
Într-adevăr, Vorona este un loc sfințit de aproape toți localnicii prin tot ceea ce gândesc, vorbesc și fac.

Pe directorul Aurel Ștefan l-am perceput, pentru perioada cât am colaborat, fiind ca un „sfânt” al zilelor noastre, cu siguranță având ceva din amprenta domnitorului Moldovei, despre care la început am făcut referire.

Prin urmare, avem datoria ca elogiind trecutul să mobilizăm prezentul pentru a-i face un viitor durabil.

Prof. Maria Stoica (Croitoru)