Balonul marketing în artele plastic

Filozofia lui Platon din cartea Taimos este singura scriere acceptată didactic despre Atlantida, în care Critias îi povesteşte lui Socrate, cele auzite când avea zece ani de la un bătrân de 90 de ani, că grecii sunt tineri la suflet şi nu au o învăţătură încărunţită de vreme, iar acum pentru noi filozofia lui Platon a devenit încărunţită de vreme, un aspect trecut cu vederea, şi îl las pe Critias să vă vorbească: „Adevărul însă este că la intervale mari de timp are loc o deviaţie a corpurilor cereşti, ce se mişcă în jurul Pământului, iar toate de pe Pământ pier într-un mare incendiu... Atunci toţi care locuiesc în munţi, în locuri înalte şi regiuni uscate sunt nimiciţi mai degrabă, decât cei ce locuiesc în preajma râurilor şi a mării. Pe de altă parte ori de câte ori zeii inundă pământul cu apă, purificându-l, se salvează numai păstorii de cirezi şi turme din munţi... Întâi de toate voi vă amintiţi doar de un singur potop, deşi au fost mai multe”.

Omenirea este supusă la mari cicluri de timp, care se succed, şi astfel în istoria omenirii au fost etape de creştere şi descreştere a imperiilor, civilizaţiilor, religiilor şi culturilor. Din succesiunea acestor cicluri, un filozof european a observat că cultura este factorul care determină civilizaţia, iar civilizaţia atrage după sine distrugerea culturală. Această relaţie cauzală se poate observa din epoca de aur antică, din perioada lui Platon, determinând şi punând amprenta civilizaţiei Imperiului Roman, care în perioada lui Diocleţian ajunge la punctul critic de prăbuşire. După frământările sociale şi religioase din perioada medievală cultura ajunge în secolele XIV-XVI din nou la o treaptă superioară, care va deveni elementul cauzal, determinând civilizaţia actuală în desfăşurare, cu crizele pe toate planurile sociale, politice, economice, religioase şi culturale. Arta reflectă şi defineşte într-o anumită măsură contextul social, politic, religios şi economic, printr-o interferenţă reciprocă, în care arta poate influenţa gândirea maselor, şi invers. Noţiunile abstracte a ideologiilor democratice, a determinat şi determină contradicţii şi conflicte care se reflectă cu aceleaşi caracteristici, în arta abstractă. În dicţionar Abstract - deducţii logice, teoretice, fără legătură cu datele sau cu faptele concrete, (În opoziţie cu concret) care rezultă dintr-un proces de abstracţie, care este detaşat de raporturi sau de legături logice. Prin aceste caracteristici poate fi asociat cu amăgirea, înşelarea, îndepărtându-ne de adevăr şi frumos. Pictura modernă care se caracterizează prin aceste aspecte abstracte s-a îndepărtat de realitatea concretă, figurativă, astfel inspiraţia şi contemplarea superioară în artă tinde să dispară, prin evaluarea obiectivă a lucrări de artă, raportându-ne la elemente de limbaj plastic, care au fost create de-alungul secolelor şi transmise de marii maeştri ai picturii universal: Vermeer, Francois Millet, Corot, Cezane, Goya, Rembrand etc..

Astfel arta modernă s-a depărtat de valoare în sine, ca lucrare de artă şi este necesar, ca artistul să fie susţinut de critici de artă, instituţii culturale, şi de cât mai multe diplome şi distincţii mărind balonul marketing al artistului, încât valoarea în sine a tabloului, se rezumă de cele mai multe ori la semnătură, astfel nu se mai vede valoarea artistică a tabloului, doar semnătura ca o valoare abstractă.

Inversarea valorilor culturale se reflectă prin scăderea interesului faţă de artă, iar încercarea artiştilor de a educa publicul, a reuşit adâncirea prăpastiei, creându-şi turnul de fildeş, ca o consecinţă a noţiunilor abstracte, care riscă să devină o temniţă culturală. Cultura şi civilizaţia actuală se îndreaptă spre punctul maxim, în care este posibil să înceapă căderea în anarhia absolută şi globală, ca final de ciclu, aşa cum rezultă din filozofia lui Platon, prin succesiunea marilor cicluri de timp.

Mihai Coţovanu