Caii lui Codruţ Şerban au revenit pe strada Lăpuşneanu

Artist vizual pasionat, Codruţ Şerban aduce în aceste zile, la Galeria „Theodor Pallady” a Uniunii Artiştilor Plastici din România - filiala Iaşi, „crâmpeie din universul cailor”, continuând un mai vechi proiect.

De această dată, selecţia cuprinde 24 de fotografii, atât color, cât şi alb/negru, grupate sub genericul „Înlocat”: „Avem, cu toţii, un loc, undeva pe hartă, care ne cheamă. Şi ne recheamă. Un loc care ne defineşte. Un loc pe care putem încerca să îl definim. Un loc care ne împlineşte, care ne face ceea ce suntem. Un loc care ne poate cunoaşte şi înţelege mai bine decât o fac cei ne cunosc şi cu care ne petrecem istoriile. Un loc pe care îl trăim şi ni-l asumăm într-un alt fel. Locul meu e acolo sus, pe Valea Lucavei, sub Chiciura. E locul de dincolo de timp, ascuns între Obcini, ferit de prima vedere. Un loc aparte, care ascunde printre rădăcinile sale istorii obscure şi poveşti alese. Nemaiauzite şi nemaiîntâlnite. Una anume: povestea unui loc dintre păduri, a unor oameni pribegi şi a unor cai, care s-au întâlnit şi s-au pornit prin veac, hălăduind până sub poalele Chiciurei. Iar acolo s-au ţinut, unii pe altii, în...loc. S-au numit. Şi s-au făcut - ei, huţulii, oameni şi cai deopotrivă, ai locului, iar locul, al lor. S-au prins în loc. S-au înlocat. Restul e istorie. Sau poveste”, mărturiseşte Codruţ Şerban în revista online „Muzaholic”.

Început în urmă cu şase ani, proiectul fotografic semnat Codruţ Şerban a fost susţinut de către Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, concretizându-se prin publicarea a două albume de fotografie: „Caii de sub Chiciura” (2013) şi „Anotimpurile Lucavei” (2014).

„Caii de sub Chiciura” definea limita superioară a spaţiului geografic şi cultural explorat de către Codruţ Şerban - Vf. Chiciura, din incinta hergheliei, fiind cel mai înalt din Obcina Mestecănişului -, în timp ce „Anotimpurile Lucavei” trasa limita inferioară a aceluiaşi spaţiu - Pârâul Lucava, cu superbele sale chei, reprezentând altitudinea cea mai joasă de pe teritoriul hergheliei. „Caii lui Codruţ Şerban sunt maiestuoşi, puternici, învăpăiaţi, liberi, amintind de armăsarii zeilor din mitologia clasică. Uneori, au o privire adâncă, aproape umană. Sunt sălbatici. Alteori, vulnerabili şi tandri. Fiecare cal devine, odată fotografiat, expresia emoţiei pe care fotograful o are în faţa personajului său. Lucina e un «punct mic pe hartă» pe care Codruţ Şerban l-a cunoscut, l-a înţeles şi l-a asumat înainte de a apăsa pe declanşator”, aprecia Felix Aftene, preşedintele UAPR – Filiala Iaşi.

Cele mai recente instantanee surprinse de Codruţ Şerban, în demersul de a dezvălui „legătura dintre loc şi cai”, pot fi admirate în spaţiul expoziţional de pe strada Lăpuşneanu din Iaşi, până pe 10 martie.
Gina POPA

„Culturii urbane, marcată de consumerism şi cerere exacerbată pentru nou, Codruţ Şerban îi suprapune un loc străvechi, presărat cu legende, în care personajul principal, calul huţul, restaurează o dimensiune temporală, o stare spirituală care, din păcate, arareori mai iese la suprafaţă. Şlefuind cu atenţie imaginea, artistul fotograf sparge stereotipiile asociate reprezentărilor în care calul serveşte doar ca interfaţă, de la reclame, la film documentar, pentru a ne îndepărta de suprafaţă prin întoarcerea la ce este cu adevărat important, la esenţă, la primordial…” - Maria Bilaşevschi, critic de artă