CELE MAI SCURTE CAPODOPERE

Fredric Brown a scris cea mai scurta poveste de groaza din cate au fost scrise:
“Ultimul om de pe Pamant statea in camera. Cineva a batut in usa.”
* * *
Scriitorul American O. Henry a castigat concursul pentru cea mai
scurta povestire care sa aiba introducere, cuprins si incheiere:
“Soferul si-a aprins tigara si s-a aplecat asupra rezervorului de
combustibil, ca sa vada cata benzina a mai ramas. Decedatul avea 23 de
ani”.
* * *
Alan E. Mayer “Ghinion”
M-am trezit din cauza unei dureri cumplite in intreg corpul. Am
deschis ochii si am vazut o sora medicala care statea alaturi de patul
meu.
- Domnule Fujima – a spus ea – aveti noroc, ati supravietuit
bombardamentului din Hiroshima de acum doua zile. Acum sunteti in
spital, in afara oricarui pericol.
Foarte slabit, am intrebat:
- Unde sunt?
- In Nagasaki, a raspuns ea.
* * *
Jane Orvis “Fereastra”
De cand Rita a fost omorata, Carter statea la fereastra. Fara
televizor, fara carti, fara corespondenta. Viata lui era ceea ce se
vedea printre jaluzele. Nu-I pasa cine ii aduce mancarea, cine-I
plateste facturile, el nu parasea camera. Viata lui este compusa din
alergatori, schimbarea anotimpurilor, automobilele care trec, fantoma
Ritei.
Carter nu intelege ca in camerele captusite cu pasla nu sunt ferestre.
* * *
Si englezii au organizat un concurs pentru cea mai scurta povestire.
Dar in conditiile concursului era stipulat ca trebuie sa fie amintite
regina, Dumnezeu, sexul si secretul. Primul loc a fost obtinut de
autorul urmatoarei povestiri:
“O Doamne! A exclamat regina. Sunt insarcinata si nu stiu cu cine!”
* * *
Larissa Kirkland “Propunerea”
O noapte instelata este cel mai potrivit timp. Cina la lumina
lumanarilor. Un restaurant italian confortabil. O rochie neagra mini.
Un par splendid, ochi stralucitori, zambet cristalin. Impreuna de doi
ani. ​O ​perioada minunata! Dragoste adevarata, cel mai bun prieten si
nimic mai mult. Sampanie! Ii cer mana si inima. Oamenii privesc?
Lasa-i sa se uite! Un inel cu diamant superb. Obrajii rosii, zambet
fermecator.
Cum adica “Nu”?!
* * *
Un exemplu perfect, in care se demonstreaza cat de laconici, erau
spartanii este scrisoarea lui Filip al II-lea al Macedoniei, care a
cucerit multe orase grecesti:
“Va sfatuiesc sa va predati imediat, deoarece daca armata mea va intra
pe pamanturile voastre, va voi distruge gradinile, ii voi transforma
pe oameni in sclavi si voi distruge orasul”.
La care raspunsul primit din partea spartanilor a fost: “Daca”.
* * *

Robert Tompkins “In cautarea adevarului”
In sfarsit, in acest satuc uitat de lume cautarea lui a luat sfarsit.
Intr-o casuta aproape prabusita in fata focului statea “Adevarul”.
El nu a vazut o femeie mai batrana si mai urata in viata sa.
- Sunteti Adevarul?
Batrana a dat din cap in semn ca da.
- Spuneti-mi ce trebuie sa transmit lumii? Ce veste sa le dau?
Batranica a scuipat in foc si a raspuns:
- Spune-le ca sunt tanara si frumoasa!
* * *
Victor Hugo a trimis manuscrisul romanului “Mizerabilii” editorului
sau cu o scrisoare care cuprindea doar «?».
Raspunsul a fost la fel de laconic: «!»
(cea mai scurta conversatie inregistrata vreodata prin intermediul scrisorilor)
* * *
* * *