Crăciunul în lume

Crăciunul se sărbătoreşte în toată lumea * obiceiurile acestei sărbători diferă de la ţară la ţară, începând cu ritualuri, masa sau pomul de Crăciun * până şi darnicul Moş are mai multe nume şi înfăţişări
Marea Britanie

În Marea Britanie, Crăciunul e poate cea mai importantă sărbătoare a anului. Pregătirile încep cu mult înainte de 25 decembrie. În unele magazine poţi găsi brazi împodobiţi şi inscripţii cu urări încă din luna octombrie. În decembrie, lumea e cuprinsă de o frenezie nestăpânită, subiectele de conversaţie se învârt numai în jurul sărbătorii de Crăciun, iar cumpărăturile şi pregătirile sunt prioritatea numărul unu. Englezii sărbătoresc naşterea Domnului în felul lor - cu obiceiuri la care nu ar renunţa nici în ruptul capului. Nici un Crăciun nu poate sa treacă fără cadouri - aşa ca, pe măsură ce se apropie ziua de 25 decembrie, numărul celor care iau cu asalt străzile comerciale creşte exponenţial, iar în Ajun nu mai ai unde să arunci un ac. Milioane şi milioane de lire sterline se cheltuiesc anual în luna decembrie.
Cifrele spun că, în medie, un englez cheltuieşte 70 de lire doar pe cadoul pe care îl dă partenerei sau partenerului, ca sa nu mai punem la socoteala şi cadourile pentru ceilalţi cunoscuţi. După ce au petrecut întreaga lună decembrie căutând cadouri, scriind felicitări şi împodobind bradul (şi apropo, bradul e împodobit mult mai devreme decât în România, de regulă pe la jumătatea lui decembrie) pe 24, seara, englezii îşi adună forţele ce le-au rămas şi se duc la biserică.
Un obicei la care nu au renunţat, deşi el nu mai are semnificaţia de odinioară. Ba chiar, unii tineri se opresc întâi la „PUBLIC HOUSE” - pe scurt „PUB” - adică la cârciumă, şi ajung la biserică veseli şi puşi pe şotii, spre necazul celor mai în vârstă. Într-adevăr sărbătoarea Crăciunului şi-a cam pierdut din importanţa religioasă, devenind mai degrabă un prilej de petrecere în familie.
La masa tradiţională care are loc pe 25 decembrie nu se mănâncă, aşa cum ştim noi, românii, porc, ci ... curcan. Tradiţia a fost importată în Marea Britanie din Germania... în perioada victoriană, graţie prinţului Albert, soţul reginei Victoria. Aşadar, pe 25 decembrie, o masă festivă, la care se mănâncă toate bunătăţile - dar altfel de bunătăţi decât cele cu care suntem noi obişnuiţi...
Apoi, a doua zi se sărbătoreşte aşa numita BOXING DAY - în traducere ZIUA CUTIEI, un nume aparent paradoxal. Ceea ce e uimitor, în Marea Britanie e faptul că în zilele de Crăciun, ţara pur şi simplu este paralizată. Nu circulă nici un mijloc de transport, nici trenuri, nici metrou, nici autobuze. Doar taxiuri - iar şoferii fac bani frumoşi de Crăciun, practicând tarife cel puţin duble faţă de zilele obişnuite. Pentru că pregătirile iau zile în sir, pentru că trebuie să te lupţi cu mulţimile ca să cumperi cadouri, Crăciunul e considerat nu doar o mare bucurie de familie, ci şi o mare sursă de stres. Poate nu vă vine să credeţi, dar există numere speciale de telefon, de tipul 89 89 cum sunt în România, unde poţi suna şi, pentru un tarif piperat, îţi poţi descărca sufletul. Se vând ca pâinea caldă broşuri despre cum să lupţi cu stresul provocat de Crăciun, despre cum să faci faţă cât mai bine acestor zile. Iar apoi, după ce Crăciunul a trecut, toată lumea vorbeşte numai despre cum a petrecut, ce a mâncat, ce a băut şi ce cadouri a primit. Pentru că în Anglia Crăciunul e atât de important şi pentru că pregătirile iau atâta timp şi atâta efort, exagerând puţin lucrurile, putem spune că englezii se pregătesc deja de Crăciunul viitor.
Cuba
În Cuba, cea mai importantă perioadă este Ajunul Crăciunului, denumită „nochebuena” („Noaptea cea bună”). Masa tradiţională înseamnă pentru cubanezi friptura de porc, fasole neagră servită cu orez şi plante tradiţionale (Yuca) sub formă de piure. Familiile numeroase se reunesc şi, într-o groapă săpată în pământ şi plină de cărbuni acoperiţi cu frunze de bananier, frig un porc întreg. Familiile (care în Cuba includ rudele de toate gradele) petrec toată noaptea pe muzica tradiţională.
Islanda
În ţara gheţii şi zăpezii vin treisprezece Moşi Crăciun! Cu treisprezece zile înainte de Crăciun, primul Moş Crăciun coboară din munţi, ocoleşte fiecare casă şi apoi pune dulciuri în ghetuţele copiilor, în vreme ce aceştia dorm. Dacă au fost cuminţi, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri în plic (scratch cards), iar dacă au fost răi - un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Moş vine în oraş şi tot aşa până pe 25 decembrie când primul Moş se întoarce la casa lui din munţi, pe 26 cel de al doilea şi tot aşa până pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numită şi „Al treisprezecelea” şi este considerată de islandezi ultima zi de Crăciun pentru că, în această zi, ultimul Moş Crăciun se întoarce la casa lui.
Noua Zeelandă
Copacul ce este împodobit de Crăciun se numeşte „Pohntokawa”. Multe persoane în Noua Zeelandă urmează vechile tradiţii engleze în ceea ce priveşte masa tradiţională: curcan, budincă de stafide şi salate reci. Nimeni nu consideră Crăciunul complet fără prăjitura „Pavlova” - preparată din bezea şi decorată cu kiwi, căpşuni şi frişcă. Deoarece foarte mulţi oameni din emisfera nordică trăiesc acum în Noua Zeelandă a devenit o obişnuinţă să se serbeze Crăciunul de două ori într-un an - o dată pe 25 Decembrie şi a doua oară în iulie, atunci când este mijlocul iernii.
Olanda
În Olanda, numele Sfântului Nicolas este Sinterklaas. Copiii olandezi ştiu că Moş Nicolae vine din Spania în ziua de 6 decembrie. În seara din ajunul venirii Moşului Nicolae copiii îşi umplu ghetuţele cu fân şi zahăr pentru calul moşului, iar dimineaţa, când se trezesc, copiii găsesc ghetuţele pline cu daruri cum ar fi nuci şi bomboane. Uneori, moşul apare în carne şi oase în casele oamenilor împreună cu asistentul său Black Pete. Moş Nicolae îi întreabă pe copii dacă au fost cuminţi în anul care a trecut.
Finlanda
În Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului. Seara, în jurul orei 17.00, familiile pleacă la biserică pentru slujbe speciale în care se aprind lumânări la mormintele celor dragi. Imaginea miilor de lumânări ce luminează noaptea este una pe care cu greu o poţi uita. În Ajunul Crăciunului, copiii aşteaptă sosirea lui Moş Crăciun care pune mereu aceeaşi întrebare: „Sunt cumva copii cuminţi aici?”. Răspunsul entuziasmat este, bineînţeles, acelaşi „Da”! Moşul are o desagă plină de cadouri, iar în timp ce „slujitorii” lui îl ajută să le împartă, el povesteşte celor mici despre călătoria grea pe care o face din Laponia.
Suedia
În Suedia, cea mai importantă zi este ajunul Crăciunului. O masă specială este pregătită pentru Ajunul Crăciunului - şuncă, peşte şi fasole - acesta este şi prilejul cu care rudele îşi fac daruri. Mulţi suedezi merg la biserică în dimineaţa zilei de Crăciun. Crăciunul se numeşte la suedezi Jul şi este urmat de alte sărbători.
Elveţia
În Elveţia, Samichlaus (Moş Crăciun) are întotdeauna sarcina grea de a aduce şi pomul de Crăciun în casele oamenilor. Acest obicei se păstrează încă din 1775. O altă tradiţie a elveţienilor este „Parada ridichilor luminate”. Copiii ajutaţi de părinţi se înarmează cu ustensile specializate şi scobesc cu mare grijă câte o ridiche mare de lună, alb-violet, pe care apoi o împodobesc cu diferite crestături şi forme (steluţele şi brăduţii sunt cele mai frecvente decoraţii). Similar cu dovleacul de Halloween, în ridichea împodobită, micuţii elveţieni pun o lumânare lungă şi poartă ridichea ca pe o faclă, ori o agaţă cu trei sfori fixate la un băţ, ca pe un lampion. Conform planului şi tradiţiei, părinţii şi copiii se întâlnesc în diverse locuri din sat şi pleacă la ora 18:00, ordonat şi disciplinat, cu ridichile luminate, spre curtea şcolii. Acolo, copiii cântă, în cor, cântecele.
Franţa
Pe vremuri, în Franţa, Sfântul Nicolae aducea cadouri micuţilor în ziua de 6 decembrie (tradiţia se mai păstrează încă în unele zone din nordul ţării). În cea mai mare parte a Franţei, Pere Noel (Moş Crăciun) i-a luat locul lui Moş Nicolae. Pere Noel vine în casele francezilor în noaptea de 24 decembrie şi pune cadouri în ghetuţe. Punctul culminant al mesei de Crăciun pentru francezi este tradiţionala „Buche de Noel”, o prăjitura de ciocolată prezentată la masă sub formă de buturugă.
Germania
În Germania, ajunul Crăciunului este cea mai importantă zi de sărbătoare. În ziua de ajun, familia se adună pentru cină şi pentru a merge împreuna la biserică la Mesa din noaptea de Crăciun. În unele familii se obişnuieşte ca de Crăciun să se cânte colinde, dar, pentru cei mai mulţi nemţi, Crăciunul este un moment de reflexie şi analiză.
Jamaica
Colindele de Crăciun în Jamaica sunt aceleaşi melodii populare întâlnite în lume (Jingle Bells, Holy Night, Silent Night etc) dar mai multe colinde sunt cântate în ritm de raggae. Masa de Crăciun cea mai importantă este prânzul. Ea include orez, pui, carne de bou şi capră picantă şi, mai rar, friptură de vită sau porc.
Rusia
În zilele URSS-ului, Crăciunul nu prea era sărbătorit. Anul Nou (Revelionul) era ocazia cu care - pe atunci Moş Gerilă - aducea cadouri copiilor. Odată cu căderea comunismului, Crăciunul a început să fie sărbătorit în mod deschis - fie pe 25 decembrie sau, de cei mai mulţi dintre ruşi, pe 7 ianuarie. Ruşii care sărbătoresc pe 7 ianuarie se ghidează după mai vechiul calendar Iulian. Ruşii mănâncă la masa de Crăciun prăjituri, plăcinte şi găluşti de carne.
Spania
Cine merge în însorita Spanie de Crăciun poate crede că sărbătoarea a fost anulată. Cu toate acestea, Crăciunul este sărbătorit, dar darurile se dau pe 6 ianuarie, cu ocazia zilei celor Trei Regi (Reyes Magos). Spaniolii şi portughezii au introdus pomul de Crăciun în America Latină, dar cum acolo nu există conifere, sud americanii decorează cactuşi, pini sau brazi din plastic. La spanioli, aşadar, Crăciunul ţine 14 zile, până la Bobotează. La miezul nopţii de Crăciun se slujeşte o Liturghie la capela Palatului regal unde ia parte şi regele. La sfârşit se dă o veselă serbare pentru copiii demnitarilor curţii.
Africa
Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman.
Australia
Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun, oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizează picnicuri.
Bangladesh
În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi, apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică.
Belgia
La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, se înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon - Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt.
Danemarca
Atunci când familia se aşază să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcă spiriduşii îi vor bate cu nuci.
Grecia
Pentru a se proteja, oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea, mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele.
Italia
Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. În locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie, „ziua celor trei magi”. Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befana care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi.
Mexic
Unii se îmbracă în îngeri. Grupul se duce din casă în casă purtând lumânări şi cântând cântece în timp ce Maria şi Iosif bat la uşă şi întreabă dacă pot fi găzduiţi. Fiecare casă îi refuză. După fiecare procesiune, participanţii dansează, cântă şi mănâncă un meniu divers. Copii legaţi la ochi încearcă să rupă cu nişte beţe o figurină, „pinata”, de hârtie sau material casabil, umplută cu dulciuri şi mici cadouri. De asemenea, unii copii mexicani speră la o vizită a lui Moş Crăciun, iar alţii aşteaptă daruri de la „Quetzalcoatl”, conducător legendar al Mexicului.
SUA
Varietatea climei permite organizarea diferitelor activităţi, de la picnicuri pe plajă până la amplasarea lumânărilor în dreptul ferestrelor, în ţinutul îngheţat al Alascăi. Fiecare regiune are tradiţiile ei legate de această sărbătoare: la New York poţi vedea patinatori strânşi în jurul imensului brad de la Rockfeller Center; în Texas poţi participa la festivalul din San Antonio; în New Orleans, în Jackson Square poţi admira focul de artificii; în Florida întreaga zonă istorică este împodobită cu luminiţe albe; la Hollywood se organizează impresionanta festivitate numită Parada Stelelor.
În America, pregătirile de Crăciun încep foarte devreme. Prima zi importantă este penultima zi de joi a lunii noiembrie, Thanksgiving Day, Ziua Recunoştinţei. De la sfârşitul lunii noiembrie deja se simte spiritul festiv de Crăciun. În binecunoscutul Rockefeller Center, lângă patinoar, se împodobesc deja brazi de zeci de metrii înălţime.
În centrele comerciale apar zilnic ornamentele de sărbători, alături de Moş Crăciun pe sania sa cu reni şi de îngeraşii antici. De peste tot se simte mirosul de brad şi se aude „Santa Claus is coming to town...” Un magazin aparţinând lanţului Hallmark pe durata întregului an vinde ornamente de Crăciun. Înainte de Crăciun, copiii îl aşteaptă pe Sfântul Nicolae, pe Santa Claus, la fel ca şi în ţările europene. Fiecare membru al familiei primeşte câte un băţ din zahăr, însă datoria moşului nu se termină aici. Tot el răspunde şi de cadourile de Crăciun.