FOTO-VIDEO: La „Noaptea Muzeelor”, pe Uliţa Copilăriei

 

 Strada Zlataust, despre care a scris Ionel Teodoreanu, mai există, Casa Bunicilor, nu! Protestul iniţiat de Reţeaua Naţională a Muzeelor din România a reamintit vizitatorilor că şi alte astfel de obiective cu valoare memorială ar putea dispărea. 

 Iaşul a fost animat, sâmbătă seara, de câteva mii de vizitatori, care au ales să (re)vadă locuri încărcate de istorie, la „Noaptea Europeană a Muzeelor”. Parafrazându-l pe Topîrceanu, muzeele Iaşului au fost pe de o parte vesele, pentru că au avut mulţi vizitatori, pe de altă parte triste, dat fiind că protestul „Revolta colecţiilor” a adus câte o pânză neagră în fiecare muzeu. Anul acesta, instituţiile grupate sub siglele Muzeului Literaturii Române Iaşi şi a Complexului Muzeal Naţional „Moldova” s-au alăturat iniţiativei Reţelei Naţionale a Muzeelor din România, protestând într-un mod inedit, pentru a atrage atenţia că nu există soluţii alternative de funcţionare, în cazul retrocedării muzeelor şi a caselor memoriale din ţară. Astfel, câte un exponat important din fiecare muzeu a fost acoperit cu pânză, pentru a atrage atenţia publicului că asemenea acestor obiecte, şi clădirile muzeelor ar putea „dispărea”.

De departe cea mai... veselă incursiune în circuitul Nopţii Europene a Muzeelor la Iaşi a fost cea organizată de Muzeul Literaturii Române și ProBikeAddiction. Turul cu bicicleta al muzeelor literare a inclus 5 din cele 11 muzee deschise: Muzeul „Sf. Ierarh Dosoftei” (Casa Dosoftei), Muzeul „Otilia Cazimir”, Muzeul „Mihai Codreanu” (Vila Sonet), Muzeul „G. Topîrceanu” şi Muzeul „Mihail Sadoveanu”.

Sursa foto: facebook.com/ Probikeaddiction

 

 Întâmplări, potriviri şi... „perle” de la „Noaptea Europeană a Muzeelor” la Iaşi
Primul pas al unui copil peste pragul casei din Bucşinescu şi prima remarcă: „Wow, Otilia Cazimir avea şi televizor! Era modernă!”...
Trecând pe lângă Biserica Zlataust, arunc o privire peste gardul unde până acum câţiva ani se afla, părăsită, casa bunicilor Teodorenilor. A fost demolată şi de vreo şase ani locul a rămas pustiu, în vecinătatea unor foarte noi blocuri turn. La „Noaptea Muzeelor”, am mers pe uliţa copilăriei, despre care a scris Ionel Teodoreanu...

Zlataust, uliţa (ne)pieritoare a copilăriei (04.07.2009)

 
Muzeul „Sadoveanu” este proaspăt dat cu var. În interior, obiecte cu poveşti ataşate, de citit şi recitit. Vocea lui Sadoveanu, dintr-o înregistrare din „Fonoteca de aur”, este înălţătoare. Numai tavanul „vilei cu turnişor pătrat” are atât de multe fisuri, încât pare un mozaic.

 

La Bojdeuca din Ţicău, câteva persoane aşteaptă în cerdac, în timp ce muzeograful Valentin Talpalaru rosteşte pentru fiecare grup istoria locului, a lucrurilor şi mai ales a oamenilor: „lampa lui Eminescu, ocaua lui Cuza, ultimul portret al lui Ion Creangă, camera neîncălzită, acum poftiţi în bucătărie, camera încălzită, portretul Tincăi Vartic, masa mică de lemn, acum haideţi să mergem în cerdac”... „Uite şi tableta lui Ion Creangă!”, îl întrerupe o voce, într-una dintre cele două odăi ale Bojdeucii. Într-adevăr, agăţată în cui, lângă fereastră, o tablă mică, negră, cu ramă de lemn, gata să fie chinuită de un şcolar, are întocmai dimensiunile unei tablete. E aproape miezul nopţii şi plecând, trecem pe lângă izvor: „Apa asta curge aşa de când eram eu mică. O lasă deschisă numai când vin vizitatorii? Nu? Dar de unde iese atâta apă?” Probabil din acelaşi loc din care vin întrebările copiilor...

În Muzeul cel nou, printre documente, manuscrise şi ediţii princeps, întârzii lângă două fotografii cu Bojdeuca – o casă dărăpănată, gata-gata să se prăvale, acoperişul ciuruit, sărăcia dezlănţuită între scândurile cerdacului din spate. E frumoasă Bojdeuca acum, e ca o casă de jucărie pe care un copil cuminte o lustruieşte mereu şi, în fiecare an, parcă e mai mică, parcă ţi-e teamă că într-o zi n-o să încapi prin tocul uşii şi în altă zi ar putea să se lipească de pământ şi atunci ţi-ar fi foarte dor de ea. Aşa că o să ne întoarcem foarte curând, poate chiar la Târgul de Cireşe!
Gina POPA

Câteva dintre obiectele „ascunse” în cadrul protestului faţă de retrocedarea muzeelor: Acoperit cu pânză neagră, bustul reprezentând-o pe Otilia Cazimir, realizat în 1930 de Ion Mateescu, fratele vitreg al poetului George Topârceanu, a îndoliat atmosfera din micile odăi ale casei din Bucşinescu. * La Bojdeuca „Ion Creangă” din Ţicău, a fost „ascunsă” Ocaua lui Cuza - simbol al justiţiei domneşti, legat de numele primului domnitor al Principatelor Române, Alexandru Ioan Cuza. * Muzeografii de la „Sadoveanu” au acoperit un portret grafic al scriitorului, atribuit pictorului Ştefan Constantinescu (1953).* La Muzeul „Eminescu” a fost acoperită în mod simbolic prima ediţie a operei poetice eminesciene, „un adevărat monument al istorie literaturii române”. * Din Colecţia Istoria Teatrului Românesc, publicul a rămas cu gândul la costumul purtat de actorul Grigore Manolescu în rolul „Hamlet”.

Noaptea Muzeelor aduce porţi deschise, dar şi un protest inedit