Mihai Coţovanu: „Simplitate şi înălţare” (I)

După expoziţiile „Marele Artist” (2014) şi „Contemplarea în artă” (2015), ambele deschise la Galeriile de Artă „Nicolae Mantu”, pictorul ieşean Mihai Coţovanu se află pentru a treia oară la Galaţi. La aceeaşi galerie, el expune acum o suită de tablouri reprezentând peisaje, compoziţii, portrete, naturi statice şi flori, reunite sub genericul „Simplitate şi înălţare”. În seara vernisajului (24 mai), pictorul şi-a lansat şi cel de-al treilea album de artă intitulat „Spiritualitate şi tradiţie”, apărut la sfârşitul anului trecut la Editura PIM din Iaşi (celelalte două albume sunt „Penelul şi paleta”, semnat de Valentin Ciucă şi „Arta întru desăvârşire”, autor Mircea Deac).

Multe din peisajele prezentate în această nouă expoziţie personală au fost realizate în vara anului trecut în Franţa, când pictorul a mers pe urmele artiştilor care la mijlocul secolului al XIX-lea au pictat în localitatea Barbizon, situată la sud de Paris, în apropierea pădurii Fontainebleau: Jean-Baptiste Camille Corot, Theodore Rousseau, Jean-François Millet, Carles François Daubigny etc. Printre aceştia şi românii Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu. Tablourile lui Mihai Coţovanu constituie astfel şi un pios omagiu adus acestor artişti care în acele vremuri s-au îndepărtat de academism şi romantism, cultivând pictura de plein air, o pictură de atmosferă ce va deschide drumul impresionismului.

Am scris şi altădată că pictorul ieşean s-a situat de la începutul carierei sale departe de curente şi mode trecătoare, de experimente sterile, evoluând în spiritul celor mai bune tradiţii ale artei româneşti. Pictura sa este profund realistă, aparţinând unui post-impresionism cu o mare încărcătură lirică, în care motivul este recognoscibil, iar atenţia creatorului se îndreaptă în egală măsură asupra concreteţii formelor cât şi a culorii. Altfel spus, materia picturală este aplicată pe suport având o solidă osatură asigurată printr-un desen impecabil. Aflându-te în faţa lucrărilor lui Mihai Coţovanu este o încântare să le priveşti, să le contempli îndelung. Spectacolul mirific al naturii îţi fascinează retina şi declanşează emoţii, sentimente, te înalţă sufleteşte. Pictorul nu caută subiecte sofisticate. O margine de pădure, o colină, arbori atinşi de însemnele toamnei sau în plină efervescenţă a sevelor, case, stânci, lanuri de grâu, câmpuri de maci etc. sunt suficiente pentru a le face să populeze suprafaţa pânzelor sale, dăruindu-le celor care le privesc aşa cum le-a surprins şi cum a simţit în momentul actului creator.

Din Franţa sunt inspirate imaginile tablourilor intitulate „Lumina Barbizonului”, „Martorii artiştilor”, „Peisaj din Barbizon”, „Dimineaţă în Barbizon”, „Peisaj de la Chailly en Bière”, „Colină pitorească din Giverny”, „Marină” („Lumină şi transparenţă”); „Peisaj Corot” este o copie după „Podul de la Mantes” al acestui precursor al impresionismului, lucrare aflată în Muzeul Luvru din Paris, în timp ce „Peisaj cu Pietrele lui Solomon” aminteşte de locul în care s-a născut legenda întreţesută în jurul regelui maghiar Solomon, iar „Privim muntele Gutâi” ne poartă cu privirea pe tărâmul Carpaţilor Maramureşului şi Bucovinei. Peisajele lui Mihai Coţovanu sunt de mare amplitudine, acoperite de vegetaţie abundentă, verdele cu nuanţele lui predomină, lumina inundă cu generozitate spaţiul. Ele sunt adevărate poeme în care culorile strălucesc pe forme conturate cu precizie de geometru, alcătuind ansambluri ce strecoară în suflet un sentiment de chietudine şi înalţă spiritul. Pictorul foloseşte scheme compoziţionale diferite pentru a reda perspectiva spaţială, tuşele sunt de o minuţie şi fineţe surprinzătoare, pasta este modulată în armonii şi acorduri cromatice de mare subtilitate.

Compoziţiile „Ultimii oameni iubitori de pământ” şi „Baie în arşiţa soarelui” sunt şi ele remarcabile. Prima înfăţişează doi bătrâni surprinşi în imensitatea unei câmpii participând la culesul cartofilor, iar celălalt aduce în prim-plan o mamă care îi spală pe cei doi copii ai săi într-o cădiţă aşezată în curtea casei. Ambele sunt de un realism robust, măiestrit construite, echilibrate compoziţional. Detaliile evocă marea calitate a artistului de a se individualiza, de a arăta că firescul face parte din existenţa diurnă. Aceleaşi calităţi de fin şi profund observator, de ingeniozitate în pătrunderea esenţei lumii reale le descoperim şi-n portretele „Doamna Ştefania”, „Actorul Emil Coşeru”, ca şi în „Nud”, lucrări în care dimensiunea psihologică a personajelor este scoasă în evidenţă de expresia chipului acestora, configurat cu mijloacele clasice ale picturii.

În manieră clasică sunt realizate şi tablourile „Natură statică cu mere” şi „Natură statică cu portocale”. Aici accentul artistului cade pe redarea materialităţii obiectelor, a volumelor acestora, materia picturală este răspândită cu o pensulaţie lisă, fructele şi vasele sunt conturate printr-un desen precis, căruia artistul îi subordonează nemijlocit culoarea în tonuri de la roşu aprins şi oranj, până la argintiuri şi griuri de mare sensibilitate.

Va urma...
Corneliu Stoica