Paznicul Fulgerului (seria Orcii 1)

    "Frica şi ura se citesc în ochii tăi. Pentru tine sunt un monstru(...). Dar a venit timpul să bagi de seamă şi să vezi bestia din tine. Ţi-am trezit teama, dar a venit timpul să-ţi câştig respectul. Ascultă-mi povestea, simte sângele ce-mi curge prin vene şi fii recunoscător: eu am purtat sabia, nu tu. Orcii, născuţi pentru bătălie, sunt meniţi să câştige pacea pentru toţi."
    Îţi place să vezi lumea dintr-un alt unghi? Îţi plac cărţile ce-ţi oferă o altă perspectivă? Eşti un împătimit al fantasy-ului dar, în acelaşi timp, aştepţi şi o abordare originală a acestui gen? Atunci vei găsi în prima parte a trilogiei "Orcii", şi anume "Paznicul Fulgerului", tot ce căutai. Într-adevăr un fantasy mai puţin "serios" decât cele cu care suntem familiarizaţi, ne va descrie o lume unde oamenii sunt "creaturile", iar "rasele străvechi", gen orci, troli, pitici, reprezintă "obişnuiţii". Şi dacă adolescentele (şi nu numai) tânjesc după vampiri şi îngeri căzuţi fermecători, aici este rândul băieţilor (de orice vârstă) să găsească pagini pe gustul lor. Ample bătălii, pe alocuri sângeroase, la fel de bine ilustrate prin cuvinte precum jocurile video, conjugate cu o trupă de luptători carismatici, Stryke, Coilla, Jup, Haskeer, Alfray, uniţi sub denumirea de Jderi, vor determina cititorul să ia parte cu plăcere la aventurile descrise în carte. Deşi acţiunea nu trenează până la ultima filă, vom descoperi, poate cu surprindere, descrieri extrem de picturale, contribuind la suprarealismul întregului. Vom înţelege că obţinerea informaţiei nu înseamnă sfârşitul unei aventuri. Şi asta deoarece "Cunoştinţele sunt neutre. Nici bune, nici rele. Devin o forţă de iluminare sau una a răului în funcţie de cine le controlează." Pornind de la această premisă, Jderii se vor erija în apărătorii străvechilor obiceiuri, căutând obiectele cu încărcătură magică, ce pot reprezenta salvarea raselor străbune.
    Strategii de luptă, loialitate, onoare şi curaj vor compune esenţa acestei cărţi pe care am citit-o cu plăcere şi într-un ritm alert. Şi dacă încă nu aţi fost convinşi, am ales încă un pasaj preferat din carte drept încheiere: "Unii îndură frustrarea propriei voinţe cu îngăduinţă şi răbdare. Alţii văd în obstacolele din calea răsplăţii lor nişte poveri intolerabile. Primii sunt întruchiparea admirabilă a stoicismului. Ceilalţi sunt periculoşi."

Sursa: http://www.cartidecitit.ro/