Pictorul Adam Bălţatu

 Provenit dintr-o familie de răzeşi podgoreni, Adam Bălţatu s-a născut la 8 iunie 1899 în Huşi. Şi-a început şcoala primară în oraşul natal şi a continuat-o la Iaşi, unde s-a mutat cu familia în anul 1909. Tot în capitala Moldovei a urmat Gimnaziul „Alexandru cel Bun” (1912 - 1914), după care s-a înscris ca audient la Şcoala de Belle-Arte, la clasa pictorilor şi profesorilor Gh. Popovici şi C. Artachino.

Încă din primul an de studii i s-a acordat bursa „Gh. Şiller”. A debutat la Salonul Oficial al pictorilor moldoveni din 1916, cu 75 de lucrări. În 1917 se retrage din şcoală şi pleacă la Bucureşti, unde deschide o expoziţie în sala „Mozart”. Peste trei ani, împreună cu cei doi prieteni, pleacă la Roma, unde, în urma unui concurs, este primit în anul VII la Institutul Superior de Belle-Arte. Din motive financiare şi de sănătate, după câteva luni se întoarce în ţară, mai întâi la Huşi, apoi la Bucureşti. Între anii 1923-1929 deschide trei expoziţii personale în capitală şi întreprinde o călătorie de documentare în Italia şi Franţa.

Anul 1950 marchează numirea sa în funcţia de conferenţiar la Catedra de Desen, Pictură şi Compoziţie la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti, devenind profesor, din 1952 şi până în 1966. Artist al nuanţelor poetice, al meditaţiei calme, străbătută de duioşie în faţa motivelor din natură, pictorul a adus în arta sa un elogiu simplităţii şi sincerităţii. Adam Bălţatu a împletit în creaţia sa vigoarea şi fermitatea convingerilor cu modestia, blândeţea şi molcomia atât de proprii obârşiei sale moldovene. A transpus pe pânză imagini din împrejurimile Huşului natal, din vecinătăţile Iaşului ori de pe valea Bârladului. Deşi a pictat scene de gen, naturi statice, flori, compoziţii, peisajul a fost genul său de predilecţie. Poet al cerurilor diafane şi al zărilor largi, al colţurilor de pădure, pictorul a închegat în pânzele sale o delicată poezie a vegetalului. Din multitudinea peisajelor sale, cităm: „Toamnă la Huşi”; „Pe valea Prutului”; „Pe Valea Bicazului”; „Apus de soare”; „Seară de primăvară”; „Vara după ploaie”; „Târg la Iaşi”; „Iarmaroc la Tg. Neamţ”; „Sat de pescari pe malul mării”; „Peisaj de munte”. Cu talent şi gingăşie a creat naturi statice şi flori: „Pansele”; „Flori de câmp”; „Flori de toamnă”; „Crizanteme”; „Flori şi mere” etc. Remarcabile sunt şi portretele: „Cap de bătrân”; „Profil”; „Cap de fată”; „Femeia cu cartea”; „Copilul olarului” şi „Autoportretul artistului”.

Credincios spiritului tradiţiilor statornicite de marii clasici ai picturii noastre, Adam Bălţatu a contribuit, prin creaţia sa, la lărgirea cadrului artei româneşti moderne, afirmându-se ca o natură originală şi independentă. A trecut în lumea umbrelor în ziua de 3 mai 1979 la Iaşi.

Sursa foto: araart.ro