Preumblare prin Oraşul de Aur
Dimensiune font:
Maşina care ne va duce de la Ruzine în centrul oraşului Praga se lasă puţin aşteptată. Lângă indicatorul staţiei, călătorii se rânduiesc docil, ca în faţa unui magazin. Cei din alte părţi, necunoscând obiceiurile pământului, au, cum e şi firesc, momente de nedumerire. În autobuz, altele. Urcarea e prin faţă. Aceasta deoarece şoferul este şi taxator. E de fapt un fel de a spune.
Chiar lângă mecanismele de conducere se află o cutie care execută această operaţie, o cutie nu prea pântecoasă care înghite coroane cu o râvnă fabuloasă. Nu primim nici un fel de bilet şi ne aşezăm încă urmăriţi de gândul că ceva nu e în regulă. Ne îndreptăm spre oraş, lăsându-i în staţie pe cei de la capătul rândului, care nu au avut loc în maşină, bărbaţi, femei, copii. Continuă să aştepte cu acea răbdare ivită dintr-un cult al ordinei.
*
Încă de la distanţă, gonind fantomatic, (şoferii au voluptatea vitezei), pe şuviţele de asfalt care se întâlnesc şi se despart ca într-un joc absurd de copii, cuprindem în privire, într-un plan general, ambianţa naturală, uriaşul alambic în care de secole se află oraşul. Senzaţia de imensă cupolă pe care o ai îndată, e numai a anumitor zile de primăvară, pentru că jur împrejur, la zenit, pe coline, aerul, o pulbere de siliciu, ia forma unor pereţi minerali, pe care se sprijină pelicula de cristal de Boemia a cerului. În acest spaţiu e Praga, oraşul tivit cu păduri de brad, horit de coline când blânde, când fărâmiţate în stâncării ca de zahăr. În mijloc, ca un lăicer de magneziu, Vltava, cu albie scobită larg, cu numeroase poduri îmbrăţişând apa fosforescentă în miez de primăvară, poduri ca nişte acolade uriaşe de culoarea tutunului.
Clădirile noi, de la marginea oraşului, sunt tencuite în tonalităţi sobre. Noile volumetrii, aceleaşi ca şi la noi, au supleţe, dar le lipseşte exuberanţa cromatică. Domină griul şi roşul oxidat, aşezate în striaţiuni, încât ai impresia unor bizare secţiuni în tulpini de arbori. E o pregătire pentru intrarea în oraşul vechi, pe străzile cu clădiri cenuşii, roşu-minim, galbene, culori îmbătrânite de secole. Toate aceste culori au intrat în reacţie de-a lungul timpului eu fumul, cu apa, căpătând o patină unică. În zilele când nu e soare, clădirile accentuează prin tonalităţile lor sărăcia luminii. Atunci când soarele se lichefiază peste oraş, ca în zilele de primăvară în care ne aflăm acum, lumina curge în zidurile patinate, are loc un tainic proces de fotosinteză, roşul minium, galbenul, cenuşiul şi chiar negrul antracit prind să ardă intens şi Praga devine dintr-o dată oraşul de aur. în asemenea zile, lumina aceasta, o compoziţie moleculară unică, se întâlneşte cu miresmele de liliac şi cais, de cireş şi măr, pentru că oraşul, arid în zona lui centrală, are drept corolă grădini, livezi, parcuri, pilcuri de pădure.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau