Un iubitor de anticării (II)

Cu „Şezătoarea” şi Artur Gorovei, Constantin Bostan se apropie de faptele culturale care se vor fi împlinit în ţinutul Neamţului; Şezătoarea, revista folcloriştilor a fost înfiinţată, în 1892, la Broşteni de Artur Gorover şi fostul său coleg de şcoală, Mihai Lupescu, în şcoala din satul Irinucăi şi caprelor sale din „Amintiri din copilărie”: „Pe atunci, scrie Artur Gorovei, era greu de trăit în Broşteni, unde se ducea o viaţă primitivă; întâlnirea cu un vechi coleg de şcoală era o salvare. Două camere cu o tindă la mijloc, scunde, întunecoase, friguroase - loc de osândă - alcătuiau toată clădirea menită pentru luminarea poporului. Una din camere era şcoala, cealaltă - locuinţa învăţătorului şi a nevestei lui. La lumina mohorîtă a unei lampe dintre cele mai simple, puneam şi noi lumea la cale, încălzindu-ne mîinile cu paharul de ceai, fiert în gura sobei, de care ne minunam că-şi ţine echilibrul. şi după cum făcusem planuri, cu Elena Sevastos, ca să scoatem revista Ion Creangă, făceam acuma aceleaşi planuri, cu Mihai Lupescu, să scoatem o revistă, de acelaşi fel, pe care să o botezăm Şezătoarea. Ne trebuiau două lucruri, ca să ne executăm planul: ne trebuiau oameni destoinici, cari să adune material, şi ne trebuiau bani, pentru tipar”: atunci, ca şi acum, revistele se nasc greu, în chinurile găsirii unui spaţiu, a banilor şi a unei echipe destoinice.

Neobosit monograf al oraşului Piatra Neamţ şi al întregului ţinut, pe care le cercetează în toate cărţile sale, chiar şi în poezie (în poemul Desculţ din volumul De dragoste şi de beton, astfel, în deriziune, într-un bloc din oraşul de pe Bistriţa; „În fiece zi,/ dar şi noaptea, târziu,/ urc de şapte ori/ câte şaişpe trepte/ (fără a mai socoti şi intrarea)/ spre fâşia de beton şi parchet laminat/ care, înspre capătul unicei scări/ dintr-un bloc «P+l0»/ cinic străpuns de un lift aleatoriu,/ m-aşteaptă statornic,/ în intravilan,/ cu dormitor, bucătărie, baie/ sufragerie şi hol,/ başca un balcon închis cu glasvand -/ toate riguros însumate în cei/ cincizeci şi opt de metri pătraţi/ ai unei semeţe cochilii/ de beton./ În fiece zi,/ dar mai ales dimineaţa,/ privesc cerul de care,/ aritmetic,/ sunt mai aproape decât toţi muritorii/ peste care întâmplător/ şi, desigur, vremelnic,/ am fost cocoţat;/ şovăitor,/ calc pe betonul bine ascuns/ sub parchet şi mochete/ (ca să-mi hrănească iluzia de «acasă»),/ trăind fiorii/ unei frunze purtate de vânt/ sub geamătul brumei./ Într-un târziu,/ îmi caut mecanic papucii,/ întrebându-mă inutil/ şi, poate, dramatic;/ unde vor fi rămas, oare,/ rădăcinile mele?”), Constantin Bostan scrie acum despre comunitatea evreiască de aici, restituind figura lui Eugen Relgis, un mare necunoscut, azi: câţi ştiu, de pildă, că Eugen Relgis „a atras preţuirea şi prietenia” lui Romain Rolland, H. Mann, Stefan Zweig, H.Barbusse, Einstein, Upton Sinclair, pentru ca, refugiat, de frica bolşevicilor, în Uruguay, să fie nominalizat, de noua sa patrie, la Premiul Nobel, în 1955?

La fel de necesară şi valoroasă e restituirea personalităţii Elenei Alistar, „unica femeie din Sfatul Ţării”, autoarea unui text rămas ascuns, un secol, în arhiva, se pare, inepuizabilă a lui G. T. Kirileanu: Amintiri din 1917/ 1918 este o mărturie care luminează o epocă şi oamenii din ceea ce se cheamă „Găgăuzia” şi din România, atâta câtă era, a începutului de secol XX.

Deşi părea să fi „stors” arhivele de toate informaţiile privind viaţa şi opera lui G. T. Kirileanu, căruia Constantin Bostan i-a consacrat aproape toată activitatea de cercetare a istoriei noastre culturale sunt, iată, încă destule fapte de recuperat; corespondenţa cu Octav Băncilă, aflată în arhiva Bibliotecii Centrale Universitare din Iaşi, dar şi câteva scrisori inedite de la Arhivele Statului de pe dealul Copoului, fac obiectul unor studii interesante care aduc în actualitate chipul unui „proletar năcăjit”, pictorul Octav Băncilă şi corectează, cumva, judecata foarte aspră cu care Kirileanu a întâmpinat „monstruoasa” pentru că „lipsită de cumpăt” Istorie a lui G. Călinescu.

După ce pune la punct discuţiile purtate în jurul unui aşa-zis Glosar pe care l-ar fi făcut Ion Creangă, iar T. Maiorescu i l-ar fi transmis lui G. T. Kirileanu care l-a editat şi evocă relaţia specială dintre N. Iorga şi Regina Maria, Constantin Bostan ajunge în anii '50, amuzându-se cu episoadele proletcultiste ai căror „eroi” -M. Davidoglu, Silviu Brucan (şi „Scânteia”), Z. Stancu (şi „România liberă”), Eugen Jeheleanu (şi împrejurările întâlnirii acestuia cu Nicolae Ceauşescu) - sunt trimişi, în ironie demolatoare şi sarcasm, înapoi, pe rafturile, cu drept uitate, ale obsedantului deceniu şase, cum îi spunea Marin Preda. În sfârşit, de un umor spumos este Publicitatea, acum un veac şi (aproape) jumătate; Constantin Bostan se şi ne amuză cu reproducerea unor anunţuri de publicitate, apărute în ziarul „Timpul”; iată, de exemplu, ce produse promovează marele Magasin de coloniale şi delicatese D.G.MOCIANU, Grand Hotel Brofft, Calea Victoriei 40, contemporan cu Eminescu şi Caragiale: „Ceaiu rusesc din Moscova, ceaiu colonial din Paris, ceaiu Schuschond, ceaiu peco fin (caravau), romurile cele mai fine din Jamaica, cognacuri fine Champagne, Quiuraso de Olanda, liqueruri de Bordeaux de toate, chocolată colonială cu vanilie. Cacao santé, pesmeţi englezeşti proaspeţi, conserve alimentare streine şi indigene. Sosesc continuu: Brînză de Brie, Bondon, Brînză de Savoya, Olanda, Chester, Rochefort, Camembert. Cremă de Olanda, cremă de Cămpu-Lung, Imperial, Gervaise, Gournai, Port-Salut, Gruyer, Sveitzer. Caşcaval regal de la Broşteni. Penteleu.

Unt proaspăt de masă de Normandie. Salam de Verona, Milano, Sibii şi din ţară. Muşchiu de vacă, Galantini (rulade) de păsări. Şunci fierte în vin. Limbi fierte, pâté de foie gras (delicatesă de ficat) cu trufe. Mortadela de Bologna şi felurite altele. Marinată de păstrăvi, păstrăvi afumaţi. Barbuni (peşte de mare). Maquereaux (macrou), guvizi, sardele franţuzeşti. Icre de chefal. Somon de Rin. Somon în untdelemn. Thon. Homarzi şi altele. Asortiment de vinuri streine şi indigene de deal!". Bon appétit! À votre santé!