Fenomenul Cicoarei

Evoluţia anarhică din mahalaua Cicoarei se apropie de final * sute de nomazi au construit timp de 20 de ani şesul Bahliului, fără nicio autorizaţie * după două decenii de somn, autorităţile locale sunt hotărâte să bage din nou buldozerele în sutele de magherniţe din zona Cicoarei * deşi aveau dispoziţie să facă ordine pe linie de legalitate a construcţiilor şi evidenţă a populaţiei, poliţiştii locali îşi ascund incompetenţa în spatele unor proceduri sau persoane abilitate * cu toate acestea, există o entitate care de 15 ani încoace încearcă să salveze copiii din Cicoarei din braţele lungi ale promiscuităţii şi analfabetismului

 În marea de verdeaţă a şesului ce se întinde de-a lungul şi de-a latul Bahluiului, o buburuză cu două picioare trebăluieşte de zor la un fel de şopron. E singur pe întregul câmp, precum nomazii în pusta mongolă, care a văzut în acest câmp un veritabil loc de popas. E un om al străzii, transformat, brusc, într-un om al şesului. Este de ajuns un simplu material de presă despre povestea individului, ca exemplul acestuia să fie urmat, în anul de graţie 1998, de alţi zeci de indivizi sau familii aflate în marea migrare prin Moldova, care găsesc în această zonă nu numai un loc prielnic pentru construirea unui adăpost pe un teren al nimănui, dar şi un loc departe de ochiul „vigilent” al organelor de ordine. Ca o ironie, comunitatea de barăci, bordeie şi magherniţe îşi capătă rapid denumirea de Dallas şi intră şi în atenţia autorităţilor locale care, de abia peste doi ani demarează o primă şi ultimă acţiune în zonă. Într-o dimineaţă de septembrie, buldozerele Citadin intră, fără să opună cineva rezistenţă, în conglomeratul de tablă, chirpici, sârme şi placaje, şi nivelează întreg terenul ocupat de aceşti nomazi. După cum se va dovedi, această acţiune comandată de primarul de atunci al Iaşului, Constantin Simirad, nu a fost decât una de imagine, căci populaţia nomadă îşi reconstruieşte repede magherniţele în câmpul Bahluiului, ca un steag al biruinţei în faţa unei autorităţi prea slabe.
Şesul Bahluiului, cucerit de nomazi
Pe drept cuvânt, se poate spune că şesul Bahluiului sau zona Cicoarei, aparţine populaţiei nomade, o zonă scăpată din mâini de autorităţi. Pe parcursul a mai bine de 14 ani, nicio casă dintre cele construite ilegal nu a fost demolată, nici un organism de mediu, de urbanism, sanitar sau din educaţie nu a zdruncinat tihna sălbatică a mahalalei. Fenomenul Cicoarei a fost analizat doar din birourile Palatului Roznovanu, precum un ciumat asupra căruia s-au avansat predicţii. Practic, administraţia nu a tratat situaţia de acolo ca un fenomen social scăpat de sub control, ci sub aspectul potenţialului economic şi urbanistic pe care îl poate oferi zona, în condiţiile unei explozii pe piaţa imobiliară. Sub acest aspect, autorităţile locale au prins pentru prima oară zona Cicoarei într-un al 6-alea mare Plan Urbanistic Zonal ce urmează să fie tratat cu atenţie în marele şi demult nefinalizatul Plan Urbanistic General al Iaşului.
Intenţii bune, demersuri ioc!
Practic, prin acest PUZ i se recunoaşte Cicoarei, pentru prima oară în mod oficial, un statut urban, urmând a fi tratată ca un cartier de sine stătător, alături de Viticultori, în care autorităţile locale îşi propun să reconfigureze infrastructura rutieră şi să construiască zone de agrement. Un alt aspect important pe care s-a pus accentul este fluidizarea traficului prin prinderea zonei într-un amplu circuit rutier menit să decongestioneze traficul din partea de sud a Iaşului, respectiv Nicolina -Podu Roş, şi să-l scoată afară din oraş prin Cicoarei-Dacia. La acest moment, podurile sunt la nivel de documentaţii. În urmă cu 3 ani de zile, primăria lansa, la nivel declarativ, ideea unui mare campus social în zona Cicoarei, de 550 de locuinţe sociale. Potrivit dorinţei administraţiei, căci proiect nu a fost niciodată, campusul ar fi urmat să fie construit pe un teren situat în intravilanul municipiului Iaşi, în suprafaţă de vreo 30.000 de metri pătraţi. „Prin proiect ne propunem să construim în zona răului Bahlui aproximativ 550 de locuinţe şi asigurarea zonei din punct de vedere tehnico-edilitar, inclusiv racordurile de apă-canal, încălzire, electricitate, gaze naturale, alei pietonale, parcări, teren de sport, locuri de joacă pentru copii, spaţii verzi sau mobilier stradal. Totodată, intenţionăm să construim în incinta campusului o cantină socială, un pavilion administrativ care să cuprindă un cabinet medical, un spaţiu comercial, un spaţiu pentru Poliţia Locală, un centru de informare pentru cetăţeni, un spaţiu pentru 100 de copii care să beneficieze de condiţii specifice unei creşe şi o grădiniţă pentru alţi 100 de copii”, declara, pe atunci, viceprimarul Mihai Chirica. La acest moment, ideea avansată în 2013 nu se regăseşte nici măcar la nivelul unui proiect în rezervă.
Poliţiştii locali fug ca soarecii de zona Cicoarei
Mai nou, în urma unei analize a situaţiei socio-economice a populaţiei din zona Cicoarei, primarul Mihai Chirica a emis o dispoziţie prin care se deleagă Poliţiei Locale Iaşi şi serviciilor publice locale obligaţia de a întreprinde măsuri de intervenţie publică în scopul „creării şi asigurării climatului de normalitate civică, de ordine şi siguranţă publică în cartierul respectiv”. La trei săptămâni de la demararea acestor acţiuni, Poliţia Locală Iaşi nu a întreprins nicio măsură. Contactată telefonic, Mihaela Tulică, şefa Serviciului Disciplina în Construcţii din cadrul Poliţiei Locale Iaşi, a refuzat să stea de vorbă cu reporterii „Evenimentul regional al Moldovei”. Potrivit dispoziţiei emise de edilul Iaşului, poliţiştii locali ar trebui să înfiinţeze în zona Cicoarei un post fix şi să mobilizeze un echipaj de patrulare, să identifice problemele de ordin comunitar şi să aplice măsuri de intervenţie în zonă, să verifice persoanele de acolo pe linia evidenţei populaţiei, precum şi pe evidenţa şi legalitatea construcţiilor. „Nu putem face publice acţiunile noastre acolo. Primăria este cea care poate da relaţii”, a spus Daniel Ungureanu, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Locale Iaşi.
De 15 ani în slujba copiilor din mahalaua Cicoarei
Din fericire, impasibilitatea autorităţii publice locale a fost suplinită de mai bine de 15 ani de diferite ONG-uri din Iaşi. Cum fiecare sector are însă uscăciunile lui, şi aici au existat persoane care, sub nobilul scop al asistenţei sociale, au încercat să obţină beneficii nemeritate, chiar şi numai de imagine. Aşa se face că un ONG obscur, condus de Margareta Herţanu, fosta consilieră a Prefecturii pe problemele rromilor, a aruncat în spaţiul public tot felul de minciuni referitoare la anumite studii sociologice care au încununat o muncă asiduă în zona Cicoarei. În momentul în care Primăria şi presa i-au solicitat date relevante despre situaţia din Cicoarei, Margareta Herţanu nu a mai răspuns la telefon, ascunzându-se în spatele unei tăceri mormântale. În schimb, un exemplu de bune practici pe acea zonă ne-a fost oferit de Asociaţia Salvaţi Copiii care, de aproximativ 15 ani, desfăşoară activităţi de integrare socială şi educaţională ce au ca grup ţintă copiii şi familiile acestora ce locuiesc în zona Cicoarei. Astfel, începând cu 2004, a fost înfiinţat un Centru Educaţional pentru recuperarea psiho-socia-educaţională a copiilor aflaţi în dificultate din această zonă. Ulterior, începând cu anul 2006, pentru eficientizarea intervenţiei, a fost dezvoltată o metodologie de lucru direct în comunitate, cuprinsă sub numele Şcoala Mobilă. „În aceşti 12 ani de activitate am reuşit să integrăm sau să reintegrăm şcolar câte 15 copii pe an, să întocmim acte de identitate, inclusiv înregistrări tardive ale naşterilor, pentru cel puţin 30 de beneficiari, să testăm pentru TBC peste 50 de persoane care locuiesc în zonă, să organizăm zilnic activităţi de recuperare şcolară de care au beneficiat în total aproximativ 350-400 de copii. Totodată, am organizat sesiuni de educaţie parentală pentru părinţii copiilor implicaţi în programele noastre, am înscris la medicul de familie 15 familii care nu beneficiau de aceste servicii, am facilitat accesul la servicii medicale - control stomatologic, control oftalmologic sau control general, pentru cel puţin 100 de copii, am organizat grădiniţe estivale şi am sprijinit material copiii cu rechizite, alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte”, a declarat Andrei Crăciun, coordonator al proiectului Şcolii Mobile. Actualmente, în activităţile desfăşurate în cadrul Centrului de Educaţie Incluzivă şi cele desfăşurate cu Şcoala Mobilă sunt implicaţi aproximativ 120 de copii aflaţi în dificultate din zonă.
„Pe Cicoarei nu există altă soluţie decât demolarea”
Potrivit datelor furnizate de municipalitatea ieşeană, în zona Cicoarei sunt peste 900 de persoane care trăiesc din ce le oferă containerele, căci în cazul lor nu se poate vorbi nici de cele mai elementare asigurări sociale, în condiţiile în care, atât adulţi cât şi copii, nu deţin acte de identitate. „Zeci de persoane vin din localităţile învecinate sau pleacă din interiorul familiilor care s-au alipit acelei zone de-a lungul timpului, construiesc peste noapte tot felul de construcţii, iar apoi nasc copii care nu sunt înregistraţi... Noi trebuie să-i scoatem de acolo, dar după ce-i vom caza în construcţii făcute de către noi, racordate la utilităţi, care să aducă şi un ansamblu funcţional pe lângă ei, unde să aibă şi şcoală şi grădiniţă, şi dispensar şi secţie de poliţie”, a declarat Mihai Chirica. Declaraţiile cel puţin hazardante ale edilului, contravin prevederilor legii, în condiţiile în care această categorie de contravenienţi nu ar fi îndreptăţită să primească nici măcar locuinţe de necesitate, în urma unei eventuale demolări, cu atât mai mult locuinţe sociale, a căror repartiţie este reglementată prin lege. Dacă la nivel declarativ executivul Primăriei încearcă să nu tulbure apele pe şesul Bahluiului, soluţia legală şi corectă ce se impune a fi implementată pe Cicoarei este cea exprimară de viceprimarul Gabriel Harabagiu. „Acolo nu există altă soluţie decât demolarea. Vom identifica toate construcţiile ilegale şi apoi le vom demola”, a anunţat edilul. Dacă se vor adeveri cele spuse de viceprimarul Iaşului, fenomenul Cicoarei nu se va mai regăsi decât pe nişte pagini îngălbenite de ziar, iar administraţia viitoare îl va putea eticheta mândră cu... „a fost odată”. Nelu PĂUNESCU

* * *

„Acolo nu există altă soluţie decât demolarea” – Gabriel Harabagiu, viceprimar

* * *
„Trebuie să-i scoatem de acolo, dar după ce-i vom caza în construcţii făcute de către noi, racordate la utilităţi” – Mihai Chirica, primarul Iaşului