Traficanţii de carne vie

Samsarii de oameni scot bani frumoşi pe seama moldovenilor săraci şi disperaţi * oamenii sunt momiţi cu slujbe de vis în străinătate şi ajung sclavi * ei sunt nevoiţi să muncească pe nimic, în condiţii îngrozitoare, ajungând chiar să se hrănească din tomberoane

Pentru sute de moldoveni, ideea unei vieţi mai bune peste hotare a devenit o momeală care i-a atras în capcana traficanţilor de persoane. Ei au dat bani grei pe speranţe mincinoase, iar odată ajunşi peste hotare, s-au trezit prinşi într-un adevărat infern.
Motivele succesului murdar al samsarilor de oameni nu sunt greu de descoperit. „Cauzele fundamentale ale traficului de persoane sunt sărăcia, lipsa de educaţie, şomajul, inegalitatea dintre sexe, corupţia şi discriminarea grupurilor etnice”, au precizat specialiştii Asociaţiei eLiberare, care combate traficul de persoane.

Sclavi în Irak
Poveştile unora dintre cei traficaţi s-au transformat şi în dosare penale, iar ieşenii au ajuns prizonieri pe cele mai exotice tărâmuri. Aşa s-a întâmplat în cazul soţilor Ioan Ciprian şi Mariana Delia Catargiu, din Paşcani, care s-au apucat de traficul de carne vie după ce un amic, Kamiran Hawiz, s-a întors în Irak. Soţii au început să caute amatori de slujbe în construcţii. „Fără a deschise niciun fel de firmă în Irak, fără a dispune de bani, fără a avea asigurate promisiuni ferme cu privire la locuri de muncă şi fără a avea un contract încheiat, cei doi au postat anunţuri privind oferte atractive de locuri de muncă”, au precizat procurorii DIICOT.

Patruzeci de ieşeni au picat în plasa traficanţilor. Oamenilor li s-au promis lefuri de până la 2.700 de dolari, cazare în vile, cu menajeră şi 3 mese pe zi. Realitatea nu se potrivea însă deloc cu promisiunile. Catargiu a adus nişte corturi şi le-a pus într-o zonă înconjurată de sârmă ghimpată şi păzită de militari înarmaţi. „În corturi ploua, oamenii nu aveau pe ce dormi, astfel că au aşteptat în picioare până s-a luminat, iar alte părţi vătămate au dormit pe bagaje. Când s-a făcut ziuă, au observat că în vecinătate era o hală părăsită, astfel că au luat de acolo nişte paleţi din care au improvizat paturi”, au adăugat procurorii. În acest timp, Catargiu stătea comod la hotel.

Săptămâni întregi, muncitorii au rămas în lagărul improvizat. Noaptea, ei îngheţau, iar ziua se coceau şi sufereau de sete, ajungând să fure apă ca să supravieţuiască. Ei primeau mâncare pe sponci, în primele două săptămâni mulţumindu-se doar cu câte două tartine pe zi. Pentru munca prestată, au primit doar câteva sute de dolari, iar Catargiu, care a încasat 45.000 de dolari pentru o vilă, s-a făcut nevăzut. Judecătorii Tribunalului au condamnat-o pe soţia afaceristului la 4 ani de închisoare cu suspendare, în vreme ce bărbatul încă este judecat.

Angajat MAI, victima traficanţilor
Nu doar şomerii cad în plasa traficanţilor de persoane. Printre victime s-a numărat chiar şi un angajat al Ministerului de Interne. Cipriotul Ioannis Piripitsis, care administra o societate ce nu avea nimic de-a face cu plasarea forţei de muncă, a promis prin interpuşi slujbe cu salarii între 500 şi 1.400 de euro pe lună, cazare şi uneori masa asigurate şi program de 8 ore/zi. Pentru a ajunge peste graniţă, oamenii plăteau comisioane cuprinse între 200 şi 2.400 de lei, iar după câteva zile urcau în avion. Numai că actele semnate cu aşa-zisul angajator erau nule, pentru că legea cipriotă nu acceptă contractele de muncă semnate pe teritoriul altei ţări.
La aeroportul din Larnaca, oamenii erau aşteptaţi de Florinel Dumitru Neagu, care le lua actele de identitate şi contractele. Abia atunci li se spunea că nu vor lucra aşa cum li se promisese şi că au datorii faţă de cipriot. „Aceştia erau cazaţi în spaţii insalubre, siliţi să accepte slujbe grele şi prost plătite. Dacă voiau să fugă ori să se adreseze autorităţilor, erau ameninţaţi şi agresaţi”, au spus procurorii. Peste 60 de persoane au adus traficanţilor un profit de 179.549 euro şi 29.860 lei. Printre victime s-au aflat profesori, asistente, chiar şi un angajat al Ministerului de Interne. Florin I. se ocupa de paza şi protecţia demnitarilor, dar a fost atras de un anunţ pentru un post de sudor, plătit cu 1.500 de euro/lună. A achitat un comision de 500 de euro şi a fost cazat într-o baracă, în care muncitorii stăteau ca sardinele, iar aşternuturile erau pline de ploşniţe şi căpuşe. El a muncit un an pe la diverşi patroni, chiar şi câte 16 ore pe zi, primind doar 20 de euro pe săptămână. Uneori, a fost nevoit să doarmă în plin câmp. Neagu a fost condamnat la 3 ani de închisoare.
Filiera basarabeană
Pe filiera basarabeană au acţionat Gheorghe Caia şi Constantin Oreja. Victimele erau racolate prin anunţuri şi li se promiteau locuri de muncă plătite cu sume cuprinse între 800 şi 1.000 de euro/lună. Ele credeau că vor munci 8 ore/zi, de luni până vineri, în condiţii decente şi potrivite pregătirii lor. Oamenii plăteau comisioane de 100-200 de euro, iar când ajungeau peste hotare, erau nevoiţi să participe la o repartizare a forţei de muncă ce semăna mai degrabă cu un târg de sclavi. Foarte rar ei lucrau în meseriile pe care le negociaseră, ci asudau în agricultură, la tăierea copacilor sau la fabricarea de aranjamente ornamentale. „Părţile vătămate au locuit câte 10-12 într-o cameră, fără toaletă, cu o singură bucătărie pentru un întreg cămin. Ele primeau o pâine şi un kilogram de cartofi sau ceapă la câteva zile”, au spus anchetatorii. Dacă se revoltau împotriva condiţiilor, li se spunea că au datorii de plătit, erau ameninţaţi sau chiar bătuţi. Situaţia a ajuns în atenţia autorităţilor după ce un grup mai mare de victime s-a adresat Ambasadei României din Cehia. Caia a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare, iar Oreja – la un an şi 6 luni, cu suspendare.
Acestea sunt doar câteva exemple din multele drame ale moldovenilor. Condamnările câtorva samsari nu pot însă compensa pentru visele spulberate şi suferinţele victimelor. Iar singura posibilitate de apărare rămâne o atitudine cât mai circumspectă la ofertele prea bune. Ştefana CZELLER

Cum poate fi recunoscut un anunţ fals de locuri de muncă
Semnale de alarmă la care să reacţionaţi:
* numărul foarte mare de locuri oferite;
* posturi în ţări care au instituit restricţii pentru cetăţenii români;
* salarii peste 1.000 de euro pentru munci necalificate;
* plecări în grupuri;
* persoana care a dat anunţul nu oferă datele complete de contact ale sale ori ale firmei;
* nu vi se cere CV;
* vi se cer taxe de procesare a dosarului, de interviu, înscriere în baza de date sau de rezervare a locului de muncă.
Înainte de a apela la serviciile unei firme de plasare, solicitantul unui loc de muncă în străinătate ar trebui să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru a obţine informaţii referitoare la înregistrarea firmei la ITM şi pentru a verifica dacă i-au fost aplicate sancţiuni. Fiecare inspectorat prezintă pe site-ul său lista societăţilor comerciale înregistrate având ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă în străinătate.
* * *
Cum se sfătuiau interlopii să le dea cu flit poliţiştilor
„Caia: Ah, o mică, o micro-minianchetă la poliţie.
N.S. : Ah, e cu c…at! Dacă ai acte justificative, nu ai nicio treabă!
Caia : În legătură cu ăia din Cipru.
N.S. : Nu, dacă ai acte justificative, nu ai nicio problemă! În primul rând, tu ai mai făcut treaba asta la Poliţie? Nu!
Caia : Nu!
N.S. : Bun! Tu ai nişte condiţii de angajare semnate de oameni?
Caia : Da.
N.S. : Te duci cu dosarul în primul rând şi spui aşa: Doamna, cum o cheamă pe ea…
Caia : Aşa.
N.S. : Spune că e gravidă în cinci luni! Uitaţi certificatul medical din care reiese că e aptă de muncă şi sănătoasă clinic! Deci ea mi-a ascuns faptul că e însărcinată. N-a ştiut nici angajatorul, nici nimic. (…) Te duci cu chitanţe şi facturi, uite asta mi-a plătit, asta, asta şi cu asta! Şi atunci vă rog să-mi spuneţi unde e greşeala mea? Cu ce am încălcat eu legea şi cu ce am încălcat înţelegerea în mine şi ei.
Caia: Faptul că…
N.S.: Că ce?
Caia : Că i-am abandonat trei luni de zile acolo. Asta ar fi ideea.
N.S.: Legea spune aşa, că ei trebuia să te contacteze pe tine dacă era ceva care-i deranja”.
* * *
Destinaţiile preferate ale samsarilor
Potrivit datelor Autorităţii Naţionale Împotriva Traficului de Persoane, în primul semestru din anul trecut, Italia, Germania, Cehia, Spania şi Portugalia au fost destinaţiile preferate ale traficanţilor de persoane. Oamenii au muncit la negru mai ales în agricultură şi construcţii. Jumătate dintre victime au fost recrutate de o persoană cunoscută, iar restul – de necunoscuţi.
* * *
Eures, o soluţie viabilă
Eures este portalul Uniunii Europene pentru cei care-şi caută de lucru în străintate. Parteneri ai serviciilor publice de ocupare în cadrul acestei reţele sunt sindicatele, organizaţiile patronale şi actori de pe piaţa muncii. Reţeaua este coordonată de Comisia Europeană. Zilele trecute, site-ul oferea 1,5 milioane de locuri de muncă, la circa 3.500 de angajatori.