Cât de blând este zâmbetul tău?

Dragă cititorule,
Află că sunt sănătoasă, ceea ce îţi doresc şi ţie!

Sunt singură că tot binele începe cu un zâmbet... Teme pentru editorialul de astăzi erau puzderie, de la scumpirea untului, nu ştiu câţi aţi observat, până la începutul de an şcolar în clădiri cu risc de orice fel şi manualul de urgenţă pentru clasa a V-a, o aberaţie cum numai oameni obişnuiţi cu lături pot inventa.

Şi totuşi... „Oamenii se recuperează prin iubire!“, spunea zâmbind preotul Constantin Necula în faţa a 7.000 de suflete venite să asculte. Nu ştiu câţi dintre voi au aflat, dar a patra ediţie a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi (ITO) a avut loc la Iaşi. Poate nu aţi auzit de eveniment, dar cei care locuiesc în capitala Moldovei şi au ieşit din case în primele zile ale lunii septembrie se prea poate că au văzut grupuri de tineri simpatici mărşăluind prin oraş. Tineri impecabili, de o seninătate pe care doar inocenţa şi credinţa în ceva dincolo de tine o pot da.

Pentru ei au fost zile de întâlnire cu aproapele, de bucurie şi rugăciune cu prietenii, zile cu soare în care au avut poate răgaz să ne viziteze oraşul. Pentru noi au fost momente în care am acceptat că cei de lângă pot fi diferiţi în aparenţă, dar atât de asemănători în esenţă. Noi, gazdele, poate am zâmbit mai mult şi mai des, poate am mulţumit mai sincer pentru cei ce ne calcă pragul, venind din atâtea părţi ale lumii.

„Biserica este omul de lângă noi!“, spune acelaşi preot drag mie. Şi atunci întorci capul spre cel de lângă tine şi zâmbeşti. Teoria o ştim, însă câţi dintre noi regăsesc în aproapele bucuria întâlnirii cu cele sfinte? De cele mai multe ori suntem neîncrezători atunci când relaţionăm, vedem şi criticăm părţile gri ale omului de lângă noi. Cel mai probabil facem asta pentru că nouă ne lipseşte încrederea şi aprecierea de sine. Şi cum faci să te creşti, când de mic ţi s-a spus că „nu eşti bun la nimic!“ până ai ajuns să crezi în asta?

Cred că e nevoie de aceeaşi credinţă, dar ÎN/TOARSĂ. Cred că totul se reface cu credinţă în bine şi în tine. Omul nu poate exista fără credinţă în ceva, iar dacă tot credem, de ce să nu fie în partea frumoasă şi roditoare din noi.

Dacă Universul/ Dumnezeu, spune-i cum vrei, îngăduie printr-o magie/ întâmplare fericită/ creaţie să exişti azi, acum şi aici - BUCURĂ-TE. Nu va mai exista altul ca tine! Eşti unic în această minunată creaţie, iar ăsta este motiv de reală bucurie, de binecuvântare a vieţii din tine!

Nu cu toate temele aduse în discuţie de părintele Necula sunt de acord, însă asta nu-l face mai puţin drag mie, pentru că ne întâlnim în aceeaşi credinţă: a binelui din om.

Aici, în coloana asta de ziar, evit temele gri, pentru că ele transformă cititorul, dar şi emiţătorul în sursă de temeri şi îngrijorare. Este dovedit ştiinţific că orice informaţie cu substrat negativ influenţează fiziologic receptorul. Ţin la mine, cum ţin şi la tine, dragul meu cititor. Pentru noi zic: „Zâmbeşte mai des, iubeşte mai puternic şi iartă de «de 70 de ori câte 7»“. E nevoie de prezenţă şi perseverenţă, iar totul începe cu un zâmbet!

 

„Dumnezeu umblă ascuns în întâmplare“- părintele Constantin Necula, ITO 2017, Iaşi

 

Cu drag,
Alina STAN