De la specialiştii lui Constantinescu, la tehnocraţii lui Cioloş

Şi avem Guvern tehnocrat! Cabinetul Cioloş şi-a preluat oficial mandatul după ce a fost votat cu o largă majoritate de către un Parlament pe cât de stufos pe atât de lipsit de… curaj. Fără nicio aluzie a numele proaspătului
ocupant al portofoliului de la Educaţie, parlamentari de toate culorile politice, cu mici excepţii, par să fi pus capul în pământ, votând pentru învestirea unui guvern pe care nu-l iubesc, dar care poate fi o soluţie de moment.
Da, Cabinetul Cioloş este soluţia perfectă şi salvarea, dacă vreţi, pentru o clasă politică înţepenită în trecut şi, după cum a demonstrat-o în ultimii ani, incapabilă de schimbare. Ce salvare mai bună putea veni, cu un an înainte de alegeri, pentru nişte politicieni a căror unică menire este prinderea, prin firmele familiilor sau prin interpuşi, a contractelor cu statul şi a proiectelor pe milioane de euro de la Uniunea Europeană? Mai apoi, partidele răsuflă uşurate după declaraţiile noului premier, prin care promite solemn că „nu va face schimbări de dragul schimbării” la nivel administrativ. Cum traducem noi toate acestea? Că prefecţii şi şefii de deconcentrate, liberali şi pesedişti deopotrivă, dar şi uneperişti sau liberal-democraţi, îşi pot duce liniştiţi somnicul de frumuseţe pe un munte de bani publici încă un an de zile, la adăpostul calităţii de funcţionari publici. Asta până ce ai lor vor pune iarăşi mâna pe putere, în urma unor alegeri - nu-i aşa? – democratice şi legitime.
Recunoaşterea, din start, a faptului că acest Guvern are un mandat limitat nu doar în timp, ci şi în direcţii de acţiune, poate arăta că echipa lui Cioloş nici nu şi-a propus să facă prea multe. Nu ştim dacă un program de guvernare prea stufos îşi avea rostul, câtă vreme tomurile întregi prezentate de cabinetele anterioare nu au fost duse transpuse în practică. În schimb, o atitudine mai tranşantă a unui tehnocrat plătit până de curând chiar de Comisia Europeană, nu doar în privinţa absorbţiei fondurilor europene, ci şi a implementării corecte a programelor finanţate, ar fi fost de bun augur. De asemenea, o restructurare a aparatului administrativ, construit din prima „la dublu”, cu zeci de agenţii judeţene şi regionale, încă de pe vremea USL, putea fi un prim pas pentru o guvernare cu adevărat tehnocrată şi independentă politic. Ca locuitor în cea mai săracă regiune a Uniunii Europene, m-aş fi aşteptat să aud şi câte ceva despre reducerea discrepanţelor economice între regiuni şi o proiecţie realistă privind realizarea programului de autostrăzi. Nu am auzit nimic din toate acestea. În schimb, premierul tehnocrat şi-a început prezentarea programului de guvernare cu nişte promisiuni care excedă sfera sa de competenţă, cum ar fi modificarea legilor electorale şi a Constituţiei. A cârpit din mers căruţa guvernamentală, găsind cu greu oameni pentru un portofoliu pe cât de important, pe atât de sensibil, precum cel al Justiţiei.
Nu ştiu acum dacă ar trebui să fim, cum se spune, mai tehnocraţi decât Papa şi să căutăm nod în papură prin CV-urile membrilor noului Guvern. Însă, după mostrele de amatorism dovedite în ultimele zile, tare îmi e să nu o păţim cu cei 22 de tehnocraţi ai lui Cioloş mai rău decât cei 15.000 de specialişti din vremea regimului Constantinescu-Ciorbea-Isărescu…