În ce monedă vreţi să vă plătim?

Nu ştiu câţi dintre români au apucat să urmărească avalanşa de promisiuni guvernamentale din aceste zile. Reducerea TVA cu 4 procente la modul general şi instituirea TVA de 9 la sută pentru restul produselor de bază, în afară de cele de panificaţie, scăderea cotei unice, plus alte reduceri şi bonificaţii pentru contribuabilul român, toate tind să arate un corn al abundenţei care s-a revărsat peste România, dar pe care noi, muritorii de rând, nu-l vedem. Cel puţin asta încearcă acum oficialii Guvernului să ne explice, că, de fapt, de vreo cinci ani, România este pe creştere economică, şa că e cazul să mai slăbim puţin şurubul austerităţii. Nu spune nimeni acum, Doamne fereşte, că tăierile de pensii, salarii şi alocaţii cerute de Traian Băsescu şi Emil Boc erau mai bune. Însă, după atâţia ani în care românul s-a cam învăţat cu greul, a veni acum să-i spui că, de fapt, vrei să-i bagi nişte bani în buzunar, pare o minciună mai gogonată decât cea pe care ne-a vindeau pe la sfârşitul anilor 90 ţepari de-alde Vântu sau Ioan Stoica, prin al său Caritas. Nu-i mai puţin adevărat că, în spatele acestei relaxări fiscale se regăsesc şi alte măsuri, de care vom auzi mai degrabă în lunile următoare. Printre acestea, menţionez doar impozitul pe pământul de sub bloc sau lăsarea instituirii nivelului de taxe locale la latitudinea primarilor, fără vreo oprelişte de natură guvernamentală. Iar cum foamea de bani a baronilor locali e în creştere, înainte de a vorbi de relaxări şi scutiri, care vor intra în vigoare, în cel mai fericit an, începând de anul viitor, mai degrabă vom auzi de noi găselniţe administrative, prin care statul român, aşa cum ne-a obişnuit, iţi dă cu o mână şi ia cu două.
Foamea de bani e cu atât mai evidentă, cu cât partidele au ieşit secătuite după o campanie electorală în care unii au pierdut pe toată linia, în vreme ce alţii au câştigat, dar nu sunt încă la putere. Acesta e şi motivul pentru care la acest moment asistăm nu doar la migraţia parlamentarilor de la un partid la altul, ci şi la trierea lor de către instituţii precum DNA sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La nivel local, lucrurile stau cam la fel. S-au încheiat prezidenţialele, încep pregătirile pentru locale şi parlamentare. Căci, pentru cine a uitat calendarul electoral, la anul ne vom confrunta din nou cu două tururi de alegeri, mari mâncătoare de bani. Deja, prin cabinetele diferitelor palate se fac jocuri de culise, se scot la înaintare iepuri şi candidaţi adevăraţi, se trimit săgeţi cu subînţeles şi se aruncă promisiuni în stânga şi-n dreapta. Prin urmare, până a beneficia de ipoteticul corn al abundenţei prăvălit în an preelectoral, românii împovăraţi de dări, accize şi de datorii vorbesc mai degrabă despre legea falimentului personal sau despre luarea unor măsuri în ce priveşte plata ratelor către bănci, indiferent că acest lucru se numeşte conversia în monedă naţională, sprijin guvernamental, ajutor de stat sau ce mai vreţi dumneavoastră. După euforia primelor zile de la izbucnirea crizei francului elveţian, clasa politică a revenit însă la ocupaţia de bază: negocieri pentru impunerea judecătorilor la Curtea Constituţională, schimbarea şefilor de la Parlament sau a avocatului poporului. Care popor, îi va plăti cu aceeaşi monedă, la momentul alegerilor…

Citeşte şi Haiducia băncilor şi (Swis)statul islamic