Pensionari „cardaţi” = bancari îngrăşaţi?

Dorian Obreja

 

Sintetic, ştirea care mi-a atras atenţia, de această dată, se referă la faptul că, din 2019, adică de peste două luni (!!!), toate pensiile vor fi virate pe card.

Teoretic, ne aflăm în faţa mai multor variante care să încerce a motiva această posibilă situaţie: 1) statul, condus acum, în principal de un partid social-democrat, are grija pensionarilor; 2) statul, condus, ca întotdeauna, de politicieni aflaţi mână în mână cu bancherii, are grija ca aceştia să mai capete ceva (milioane) de clienţi; 3) statul – mai exact unii politicieni, vor să facă oarece economii, ţinând cont de faptul că urmează doi ani electorali, când va fi mare nevoie de bani (mai ales negri); 4) statul – reprezentat, de această dată, prin cel despre care voi pomeni de îndată, doreşte să-şi bată joc de milioane de oameni, anunţând o măsură pe care nu este pregătit să o aplice.

Concret, ministrul de Finanţe a declarat că „vrea ca statul să nu mai dea 600 de milioane lei anual pentru expedierea pensiilor prin Poşta Română.”. Ar urma, pe cale de consecinţă, ca, de la anul, pensia să nu mai fie adusă acasă de poştaşi la circa 3 milioane de pensionari, ci să fie virată pe card (metodă deja utilizată de către 1,7 beneficiari de pensie).

Desigur, vestea privind această intenţie a fost prezentată într-un ambalaj cât mai atractiv/comestibil: ar urma să fie oferite bonusuri celor care aleg virarea pensiei pe card (deci, se pare, nu va fi o măsură obligatorie), iar retragerile de pe card nu ar fi împovărate de comisioane. Serios, pe cuvântul lui?

Prima întrebare ce rezultă din declaraţia de mai sus se referă dacă este noarmal ca dorinţa unui politician, fie el şi ditamai ministru la Finanţe, trebuie să se materializeze. Sau, mai ales, dacă se poate! Altfel spus, dacă există o corespondenţă între voinţă şi putinţă.

Realitatea arată, fără putinţă de tăgadă, că această corespondenţă nu există. Să faci şi distribui 3 milioane de carduri (asta dacă se dă lege privind obligativitatea virării) durează. Aproape jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural, dintre care mulţi pensionari; ori acolo nu există nici sucursale bancare, nici bancomate instalate, dar, la magazine, nici dispozitive ce să permită plăţi cu cardul. În toată ţara, există doar circa 10.00 de bancomate, majoritatea covârşitoare în oraşe – încă 3 milioane de utilizatori ar duce la cozi interminabile. În general, gradul de bancarizare al populaţiei este cel mai mic din Europa. Mulţi pensionari se descurcă greu cu tastarea la atm-uri. Mulţi pensionari au probleme de sănătate şi ar trebui să se deplaseze pe distanţe mari pentru a-şi încasa drepturile.

Până la urmă, dacă ne întoarcem la variantele amintite la început, se pare că e valabil un mix din ultimele trei, cu accent pe prima dintre acestea. Lucru întărit şi de un sociolog, care mărturiseşte a se gândi „că băncile vor avea cel mai mult de câştigat”.

Cât priveşte măsura în sine, ea se materializa cu siguranţă. Cam peste două decenii...