Profesorii de nota 1
Dimensiune font:
Ca în fiecare an stau cu ochii pe rezultatele elevilor la Evaluarea naţională şi Bacalaureat, dar nu uit nici de profesorii care participă la examenele de definitivat şi titularizare. Nu poţi să vorbeşti despre starea sistemului educaţional dacă nu ştii ce se întâmplă în sălile de clasă sau măcar pe holurile şcolilor. La o primă vedere lucrurile par a fi minunate – copiii bucuroşi, profesori sau învăţători zâmbitori. În realitate, lucrurile nu sunt deloc aşa şi dacă te uiţi vezi şi mizeria ascunsă sub preşul educaţiei.
La Evaluarea Naţională au fost teze care, după recorectare, au sporit binişor, arătând că elevul a fost nedreptăţit. Mai mult, au fost şi note trecute aiurea în sistemul electronic. Greşeli, erori umane, se mai întâmplă, au replicat inspectoratele fără a spune mare lucru despre lacrimile de deznădejde ale adolescenţilor care şi-au văzut munca aruncată la gunoi din neglijenţă. E ruşinos ce s-a întâmplat şi te gândeşti că acei oameni predau la catedră, fac notări, oferă calificative şi aprecieri pentru tineri care pot fi marcante pentru restul vieţii. Dacă ar fi să oferim note, acei dascăli ar trebui să fie consideraţi repetenţi, la fel ca şi cei care, la examenul de definitivat au copiat ori au obţinut note sub cea de trecere.
Citiţi şi De ce nu ştiu copiii să se bucure?
1,4 este cel mai mic rezultate obţinut de un cadru didactic ce a dorit să obţină definitivatul judeţul Bacău. Cum este posibil aşa ceva? Persoana cu pricina ar trebui să-i ajute pe copii să înveţe, să le predea matematică, română, geografie sau cine ştie ce alt obiect la care se presupune că s-a pregătit. Ce informaţii poate transmite un om care nici măcar pentru el nu le cunoaşte, nu le stăpâneşte? Ce ajutor poate oferi copiilor o persoană care dovedeşte, în urma unui examen, că nu are deloc instrucţia necesară?
Vorbim despre abandon şcolar, despre analfabetism, despre o rată scăzută de promovabilitate a elevilor, dar nu spunem nimic despre adulţii care ar trebui să-i îndrume în sălile de clasă. Sunt multe persoane fără pregătirea necesară, pe mâinile cărora vor ajunge copiii. Aşa se explică rezultatele slabe ale elevilor, eventualele probleme emoţionale, refuzul de a continua studiile, dificultăţile de înţelegere a informaţiilor. Ei bine, acele persoane care nu reuşesc să facă mare lucru la definitivat cer mai mulţi bani, fac greve şi sunt veşnic nemulţumite.
Mă bucur enorm când aflu de rezultatele deosebite ale unor copii şi adolescenţi pentru care orice competiţie este un prilej de a aduna cât mai multe informaţii, care văd în concursuri un mod de a se perfecţiona şi recunosc că îmi creşte inima de bucurie când aud imnul României intonat pe podiumurile întrecerilor internaţionale. Asta îmi arată că se poate şi că ţine de fiecare dintre noi să fim mai buni. La fel de mult mă supăr când văd şi situaţii jenante şi mă întreb de ce plătesc eu şi voi toţi lefurile unor oameni care nu sunt în stare să se respecte pe ei, darămite pe cei din jur. Dacă aveţi răspunsuri vă rog să le împărtăşiţi ca să ne lămurim în privinţa performanţei – ne este sau nu utilă?
Maura ANGHEL
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau