Cum ne ajută scrierea creativă şi terapeutică
Dimensiune font:
Când scriem exprimăm lucruri care se află în noi * uneori suntem conştienţi, alteori nu ne credem capabili să le spunem, dar reuşim să o facem * scrisul este o formă de autocunoaştere
Suntem gata să spunem că scrisul presupune respectarea unor reguli, a unei forme. Hai să uităm o vreme de orice reguli, doar să ne explorăm conştientul şi subconştientul. Iar momentul suprem nu va fi altul decât cel în care vom reuşi să ne conectăm la sinele superior şi să fim noi înşine! Concepţia de sine rigidă de genul „Nu sunt creativ“ este adeseori principalul obstacol care ne opreşte să ne manifestăm creativitatea înnăscută. Dar putem ajunge să avem o încredere creativă, conceptul de sine care susţine faptul că creativitatea este o înzestrare general umană cu care ne naştem.
Citește și
Cum folosim anxietatea în dezvoltarea copiilor
„Toţi am fost marcaţi de oameni, de locuri, de evenimente care au generat în noi emoţii, amintiri, care ne-au modelat viaţa, uneori fără să fim conştienţi de asta. Şi dorim să înţelegem cum ne-au modelat, cum ne-au marcat, vrem să trecem peste ele, vrem să fie o lecţie pentru ceilalţi. Toţi povestim, poveştile sunt o parte importantă a vieţii noastre şi nu ne dăm seama că, atunci când povestim o facem nu numai pentru a comunica, pentru a-i influenţa pe ceilalţi, pentru a transmite un mesaj, ci şi pentru a ne cunoaşte mai bine”, spune Vlad T. Popescu, editor şi terapeut.
Scrisul ne ajută să ne cunoaştem mai bine
Cel care scrie, cu intenţia de a fi publicat sau nu, o face pentru că simte nevoia de a scrie. Şi au nevoie să-şi scrie povestea şi cei care nu au fost îndrumaţi să scrie. Este greu de trasat graniţa între scrierea terapeutică şi scrierea creativă. În fond, multe opere literare majore au apărut pentru că autorul dorea să se elibereze de ceva, a ales să-şi înfrunte în scris temerile. „Ca redactor, am citit multe manuscrise, ale unor debutanţi sau ale scriitorilor consacraţi. Ca terapeut, am auzit multe poveşti spuse de oameni care aveau nevoie de vindecare fizică, emoţională, mentală sau spirituală. Negociind textele şi poveştile am reuşit să-i ajut pe unii să publice, pe alţii să se vindece. Oricum, să se cunoască mai bine”, a continuat terapeutul.
Probabil că scrierea unui roman, a unei piese de teatru, presupune talent, se bazează pe o tehnică, este o artă. Iar scrierea terapeutică este un instrument de auto-cunoaştere, o altă cale către vindecare, trezire, iluminare. Atunci când scriem, timpul este suspendat. Poate că este cel mai recognoscibil moment trăit „aici şi acum“, moment în care aducem în noi tot trecutul şi tot viitorul, toate aspectele noastre şi avem un acces miraculos la sinele superior şi la umbra noastră. Şi nu este exclus să descoperim de unde vin vocile pe care le auzim uneori în mintea noastră.
„Scrisul este o formă de terapie. Uneori mă întreb cum pot să scape de nebunie, melancolie şi panica indusă de frică, inerente condiţiei umane, toţi cei care nu scriu, nu compun sau nu pictează” – Graham Greene
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau