Cum pregătim copilul pentru şcoală

Prima zi de şcoală poate fi nu numai un motiv de bucurie, ci şi un stres atât pentru părinţi, cât şi pentru copii * deopotrivă adult şi copil, cei doi păşesc, în fiecare an, într-o lume necunoscută – niciunul nu ştie cum vor fi următoarele trimestre, cum se vor descurca * există sfaturi şi există şi ieşiri din orice situaţie, dacă doriţi ca totul să fie bine

Povestiţi copilului, într-un limbaj pe care să-l înţeleagă care sunt schimbările prin care va trece şi mai ales de ce. Prin prezentarea motivului pentru care au loc aceste schimbări, în funcţie de personalitatea fiecărui copil în parte, urmăriţi declanşarea motivaţiei intrinseci, acele lucruri care îi fac lui plăcere, fie ca activitate în sine, fie ca rezultat. Spre exemplu, aş povesti unui copil căruia îi place să deseneze că la şcoală va avea posibilitatea să înveţe să facă acest lucru şi mai bine, şi altfel-fireşte, doar dacă aş şti că acest lucru realmente se va întâmpla.
Sfaturi utile la început de an şcolar
Explicaţi regulile noi. Nu vreţi să treceţi prin situaţia în care, neînţelegând o regulă expusă pentru 20-30 de copii o dată, copilul dvs. să suporte consecinţe care ar fi putut fi evitate.
Vorbiţi-i copilului despre emoţii, despre normalitatea lor. Şi mai ales, încurajaţi-l să le exprime. Copiii fac asta diferit, nu toţi povestesc în cuvinte - găsiţi aşadar modalitatea care se potriveşte copilului dumneavoastră de a exprima ceea ce simte. Jocul în doi de-a şcoala sau de-a grădiniţa vă poate spune multe!
Obişnuiţi copilul să se evalueze singur în comparaţie cu el însuşi. Dacă va urmări evoluţia sa pe diverse planuri – „Astăzi desenez mai bine ca ieri”, „Astăzi am răspuns corect la mai multe întrebări ale doamnei învăţătoare ca ieri” - se va simţi încurajat să depună efort în mai multe situaţii ce pot fi descurajante când copilul se compară, sau este comparat, cu alţii. Este firesc ca oricând să se găsească cineva care să fie mai bun la matematică, mai bun la desen, mai bun la geografie, mai bogat, mai frumos, mai, mai…Dar fiind atenţi la ceilalţi pierdem din vedere propria evoluţie şi nu obţinem decât frustrare în final. Sigur, atunci când este cazul, se pot evidenţia motivele şi modalităţile prin care alţii au rezultate mai bune.
Evitaţi să îi spuneţi copilului cum ar trebui să se simtă. Sintagme ca „Nu ai de ce să te temi, nu ar trebui să plângi, trebuie să fii curajos” nu doar că blochează exprimarea emoţiilor, dar îi creează sentimentul că ceva nu este în regulă cu el de vreme ce el simte ceea ce adultul spune că nu ar trebui să simtă. Ironiile sau ridiculizarea sunt la fel de descurajante şi neindicate.
În nici un caz şcoala nu ar trebui prezentată ca un fel de bau-bau. „Las’ că vezi tu la şcoală”, “S-a terminat cu distracţia” nu atrag pe nimeni.
Majoritatea copiilor vor să crească mai repede, iar începutul grădiniţei sau şcolii este un pas către maturizare. Responsabilităţile noi sunt mai uşor acceptate prin prisma maturizării, cu atât mai bine dacă sunt şi explicate.

Citeşte şi: Cum stabilim obiectivele pentru copiii noştri

Psiholog Iulia CRUŢ

Copiii învaţă şi ei după un model, iar părinţii sunt cele mai apropiate şi constante modele. Vor fi de ajutor propriile experienţe legate de situaţii în care aţi trecut prin schimbări, prin noi începuturi fie şi numai prin crearea unui cadru de încredere sporită atunci când află că nu numai că aţi avut temeri şi emoţii, dar le împărtăşiţi şi lor.