Angajaţii de la Ambulanţa Bârlad îi trag de mânecă pe parlamentarii Vasluiului

  

Ei au postat o scrisoare deschisă şi cer o reevaluare a muncii lor, despre care spun că este prost plătită * oamenii vorbesc despre condiţiile grele în care îşi desfăşoară activitatea fără ca mai-marilor statului să le pese

 

Ca răspuns la Legea privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenţie din cadrul serviciilor de ambulanţă, care va reduce salariile ambulanţierilor, angajaţii de la Serviciul de Ambulanţă Bârlad au postat pe Facebook o scrisoare deschisă emoţionantă adresată parlamentarilor judeţului Vaslui. În aceasta ei le cer să încerce să modifice legea. „Doamnelor şi Domnilor Deputaţi, vă rugăm să ne permiteţi să vă răpim câteva minute din timpul dumneavoastră în încercarea de a vă face cunoscute aspecte din ceea ce înseamnă munca în Serviciul de Ambulanţă”, se spune în rândurile adresate de ambulanţierii bârlădeni parlamentarilor vasluieni.

„Nu ştiu câţi dintre domniile voastre au stat 50 de minute la 34 grade Celsius sub un soare arzător, cu transpiraţia usturându-i ochii şi cu inima strânsă, rugându-se în gând: Hai, porneşte, dă un semn! şi spunând colegului: Haide sa mai încercăm o dată, poate vrea Dumnezeu!, momente în care nu te mai gândeşti la tine, că eşti epuizat, că eşti ars de soare şi deshidratat, că stai în genunchi în noroiul de pe câmpul unde ai găsit pacientul. Apoi bucuria că, după 50 de minute de resuscitare ai reuşit să-i faci inima să bată şi, după alte minute, omul acela a început să respire singur… Sau tristeţea şi dezamăgirea că, după o oră şi jumătate de eforturi, de resuscitare, Dumnezeu nu a vrut să-l mai întoarcă la viaţă, disperarea pe care o vedem în ochii familiei când te vezi obligat să întrerupi resuscitarea deoarece pacientul nu are un răspuns pozitiv…”, continuă semnatarii scrisorii.

„Ne înghiţim lacrimile şi ne facem datoria…”

Ei în întreabă pe parlamentari câţi dintre ei au asistat la o naştere derulată în condiţii improvizate şi „cum poţi să-i spui unei mame că fătul pe care tocmai l-a născut este mort? Cu ce cuvinte?”. „Cum poţi să-ţi stăpâneşti lacrimile când ajungi la un accident în care o mamă uită de fractura deschisă pe care o are şi îşi strigă neîncetat pe cei doi copii pe care îi descoperi fără semne de viaţă, încarceraţi in vehicul? Ne înghiţim lacrimile şi ne facem datoria…”.

Ei au prezentat o mică parte din misiunile avute şi sunt convinşi că fiecare dintre colegii din ţară pot scrie o enciclopedie prezentând cazurile întâmpinate. „Câţi dintre medicii, asistenţii medicali şi ambulanţierii/şoferii de la ambulanţă, credeţi că mai pot face faţă fizic, emoţional, psihic după 25 de ani în teren şi 60 ani vârstă? Pare foarte uşor de pe margine să evaluezi impactul fizic şi psihic asupra lucrătorului la ambulanţă, dar cei care lucrează efectiv ştiu ce înseamnă”, se mai arată în scrisoare, care se încheie cu o rugăminte: „Vă solicităm să reflectaţi asupra Legii privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenţie din cadrul serviciilor de ambulanţă. În acelaşi timp vă atragem atenţia asupra Legii-Cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin aplicarea căreia, în forma adoptată de Senat, contrar promisiunilor Preşedintelui PSD şi a Ministrului Muncii, se va produce o diminuare a veniturilor nete la mai multe categorii de personal, printre care şi ambulanţieri”.

Ovidiu IANCU

 

„Nu ştiu câţi dintre domniile voastre au stat 50 de minute la 34 grade Celsius sub un soare arzător, cu transpiraţia usturându-i ochii şi cu inima strânsă, rugându-se în gând: «Hai, porneşte, dă un semn!»”