Au apărut terasele pe Ştefan cel Mare

Cea mai veche clădire de patrimoniu de pe pietonalul Ştefan cel Mare a căpătat funcţiunea de cafenea * aceasta a fost deschisă la începutul acestei săptămâni şi este însoţită de prima terasă de pe pietonalul Ştefan cel Mare

Înainte de a se adopta vreuna dintre soluţiile urbanistice declarate câştigătoare în urma organizării concursului de soluţii privind amenajarea pietonalului Ştefan cel Mare, operatorii privaţi au dat deja primele funcţiuni acestei zone. Aşa se face că la începutul acestei săptămâni, pe pietonalul din centrul Iaşului a apărut prima terasă, ce-i drept una de fiţe, care nu se prea încurcă cu bontonul burghez sau cu atracţia rusticelor cârciumi de pe vechea Uliţă Mare a Iaşului. În lipsă de altceva, ieşeanul sau turistul rătăcit prin Iaşi poate savura o cafea sau un ţap de bere la 6 lei produsul, stând tolănit pe canapele de plastic împletit şi savurând cu privirea cea mai rămas din vechile edificii ale Iaşului. Cafeneaua de peste drum de Primărie, sau afacerea de care şefii Primăriei nu sunt străini, este ambalată însă într-un mod care nu onorează din punct de vedere urbanistic această arteră considerată a fi cea mai veche a urbei.

Reabilitarea prin mesh, soluţia arhitecturală a Primăriei

Un mesh imens, după modelul celor care acoperă mizeria şi ruina altor clădiri emblematice ale Iaşului, acoperă de două ori lăţimea scundei clădiri de patrimoniu ce a fost vândută de Primărie în urmă cu câţiva ani. „Am căutat prin arhive o imagine care să aducă cât mai mult cu amprenta vechilor clădiri de pe Ştefan cel Mare. Acest mesh este doar provizoriu, până se va decide forma finală pe care o vor îmbrăca faţadele clădirilor din zonă”, a spus administratorul cafenei „Poveşti – cafea şi vorbe fireşti” despre mesh-ul ce reprezintă arhitectura unei clădiri specifice începutului de secol XIX, cu geamurile cufundate în întuneric, care nu aduce nici pe departe cu vechea imagine a actualei clădiri, ci mai degrabă cu arhitectura Casei Orest Trafali dispusă la extrema cealaltă a ănunchiului de clădiri de pe Ştefan cel Mare. Una peste alta, iniţiativa tinerilor administratori ai cafenelei este una lăudabilă, demnă de a fi urmată şi de alţi întreprinzători privaţi cu concursul cât mai grabnic al administraţiei locale în ce priveşte adoptarea unei imagini unitare a zonei.

Ultima clădire din epoca Uliţei Mari

Clădirea cafenelei este singura care a mai rămas dintr-un lung şirag de cârciumi şi prăvălii construite pe la 1850, ce se întindeau de pe Uliţa Mare şi până pe colţul uliţei lui Dracache Baston, astăzi strada Colonel Langa, perimetru în care au început să se aciueze tot felul de negustori care şi-au deschis prăvalii şi dughene, printre care se remarca Iancu Bacalu şi Costache Stamatopol. Pe 8 iunie 1883, Ulita Mare îşi schimba denumirea în strada Ştefan cel Mare, iar în anul 1905 pe această stradă are loc prima sistematizare, în timpul căreia sunt expropriate o parte dintre dughenele de la stradă şi se pierde clădirea cu boltă de la intrarea în actuala curte a bisericii catolice. Pentru construirea catedralei catolice de pe strada Colonel Langa, finalizată în anul 2003, este demolat fostul Han Ilie Armeanu, în camerele căruia a fost adăpostit Mihai Eminescu, în 1886, imediat după ce se întorsese de la tratament, din Germania. În acest moment, ultima clădire păstrată din perioada Uliţei Mari este cea ce adaposteşte un magazin de bijuterii şi cafeneua deschisă recent. Nelu PĂUNESCU