Relatări incredibile despre viaţa din puşcărie EXCLUSIV
Dimensiune font:
Un ieşean care a fost arestat preventiv cere daune de la statul român * acesta vrea 30.000 de lei de la Ministerul Finanţelor Publice, pentru condiţiile pe care le-a suportat după gratii * la CEDO, în fiecare an, zeci de astfel de cereri sunt soluţionate în defavoarea României
„La puşcărie nu trebuie să fie ca la hotel!”, arată o zicală din popor. Şi zicala are o logică bine definită: cei ce ajung acolo nu ar trebui să... „huzurească”, ci să simtă că plătesc pentru greşelile pe care le-au comis, să nu-şi dorească să se întoarcă vreodată acolo. E adevărat. Pe de altă parte, se pune problema: cei ce ajung acolo ar trebui să moară, să se îmbolnăvească ori să îşi „perfecţioneze” metodele de a comite infracţiuni?! Organzaţiile non-guvernamentale din acest domeniu şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) susţin că nu.
O altă problemă care apare este tocmai că, în ultimii ani, CEDO a sancţionat România cu privire la condiţiile existente în centrele de detenţie, fie că vorbim despre închisori sau doar despre centre de arest preventiv. Astfel, din cauza supra-aglomerării puşcăriilor, din pricina cazurilor de suicid, din cauza lipsei de igienă şi a bolilor cu care ies - dacă mai apucă! - deţinuţii din temniţe, statul român a fost obligat de nenumărate ori la plata unor despăgubiri deloc de neglijat. De fapt, despăgubirile au fost plătite de noi toţi, cei ce contribuim la bugetul consolidat al statului român!
„Ar fi o condamnare la moarte...”
Un ieşean a decis recent să acţioneze în judecată statul român. Marcel C. (41 de ani) le cere magistraţilor din cadrul Judecătoriei Iaşi să oblige statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, la plata unor despăgubiri în valoare totală de 30.000 de lei.
Reclamantul le-a povestit judecătorilor că, relativ recent, a fost arestat preventiv, sub suspiciunea comiterii infracţiunii de ultraj. Bărbatul a adăugat că a fost dus în Arestul Poliţiei ieşene, dar şi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi.
„Am fost obligat să suport condiţii de mizerie, în care nici aerul nu-mi era asigurat, pentru viaţă. În secolul XXI, urinam într-o sticlă de plastic, iar, când mergeam la toaletă pentru alte necesităţi, eram nevoit să bat cu o altă sticlă de plastic în ciment, pentru a nu mă muşca vreun şobolan. O muşcătură de şobolan ar însemna, practic, o condamnare la moarte în acel loc!”, a precizat ieşeanul.
„Minimul de demnitate umană...”
Reclamantul a adăugat că spaţiul din celule este extrem de mic şi, cine nu s-a confruntat cu acest gen de problemă, nu-şi poate imagina aşa ceva: „Am fost o persoană privată de libertate, dar nu şi de dreptul la viaţă. Am stat într-o celulă de 1,20 pe 3 metri, în care nu mi-a fost respectat minimul de demnitate umană. Nu s-a ţinut cont că sunt om şi că am, totuşi, dreptul la viaţă.”
Mai mult, bărbatul a relatat că a asistat la o întâmplare care l-a marcat pe toată viaţa. „Pe 28 octombrie 2016, am văzut un tânăr care s-a aruncat în ştreangul morţii, fără un pic de regret. Acea întâmplare m-a marcat pentru totdeauna, iar privirea lui şi acea imagine mă vor urmări întreaga viaţă. Dacă nu reuşeam să-l salvez, m-aş fi simţit vinovat mereu pentru moartea lui”, a încheiat reclamantul.
Urmează ca Judecătoria Iaşi să stabilească un prim termen al acestui proces, după care magistraţii vor asculta ce au de spus şi reprezentanţii statului român, pentru a putea lua o decizie în acest caz.
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau