„Sperietorile” infractorilor

Munca de lucrător în cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale (SAS) nu este una uşoară, mai ales când eşti pus în situaţia de a aplana conflicte între clanurile mafiote ori a bătăilor dintre romi. Adesea, viaţa lor atârnă de-un fir de aţă. Orice intervenţie iniţial banală poate degenera, iar ei trebuie să fie pe baricade în orice moment. Pentru a putea face faţă la orice intervenţie, „mascaţii” Poliţiei acordă zilnic antrenamentelor şi câte şapte ore. Din structura ieşeană fac parte 30 de luptători pentru intervenţii, printre care şi o femeie, şi şase persoane la la Serviciul Pirotehnic. 

 

 Serviciul pentru Acţiuni Speciale (SAS) este cea mai temută structură din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Iaşi. Serviciul este format din două compartimente şi este compus din 36 de luptători: 30 la intervenţie şi 6 la pirotehnic. Luptătorii SAS se deosebesc de ceilalţi poliţişti prin costumaţia pe care o îmbracă şi, nu în special prin portul cagulei, de unde le vine şi denumirea generică de „mascaţi”. La costumaţie se mai adaugă şi arsenalul de armament pentru a putea interveni în orice situaţie. Ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi şi din noapte, şapte zile din şapte, ei trebuie să intervină prompt pentru a restabili ordinea şi liniştea publică acolo unde sunt solicitaţi. Ţinând cont de acest aspect, pentru a putea interveni în situaţii de orice natură, atunci când nu sunt în misiune, ei se antrenează la foc continuu. Antrenamentul mascaţilor cuprinde două etape: pregătirea fizică şi cea tactică. Pentru pregătirea fizică, ei alocă două ore dimineaţa şi două seara, iar pentru cea tactică - trei ore zilnic. Important este ca, odată ajunşi la locul intervenţiei, să existe acel spirit de echipă, sprijinul reciproc în situaţii de risc. Viaţa poliţiştilor, în special a celor de la SAS, atârnă de un fir de aţă la fiecare misiune. Putem spune că o greşeală minoră poate fi fatală pentru ei. Nu-şi pot permite erori la intervenţii, având în vedere că SAS este structura IPJ care intervine în mod special în cazurile cele mai dificile, plecând de la violenţa stradală şi până la acţiuni şi razii pentru prinderea infractorilor periculoşi ori aplanarea conflictelor de amploare, cu evoluţie violentă.
Romii, principalii adversari
Atât în mediul urban, dar în special în cel rural, acolo unde sunt comunităţi mari de romi, luptătorii SAS sunt adesea solicitaţi să aplaneze conflictele. „Cele mai multe intervenţii se consumă în comunităţile de romi, datorită manifestării lor. Precizez că un luptător SAS poate face faţă la trei indivizi. Un rol important şi impunător îl are cagula. De multe ori, atunci când indivizii văd că luptătorii SAS intervin, de obicei conflictul se aplanează”, a explicat Dorel Roman, şeful SAS. Drept urmare, adesea ei sunt solicitaţi în mediul rural de către şefii Secţiilor Posturilor de Poliţie, atunci când se fac descinderi în discoteci, baruri, în acţiuni pentru prinderea de persoane urmărite, care se sustrag executării pedepselor sau pentru anihilarea unor grupări mafiote. „De exemplu, noi solicităm intervenţia luptătorilor SAS să ne sprijine atunci când ne confruntăm cu persoane violente sau la percheziţii, unde sunt mai multe persoane vizate. Spre exemplu, acolo unde sunt trei case şi 20 de romi, nu pot trimite trei poliţişti, ci suntem nevoiţi să solicităm sprijinul luptătorilor SAS. Ei au un rol important pentru desfăşurarea acţiunilor noastre în condiţii optime”, a precizat comisarul Dorin Lipovanu, şeful Secţiei 5 Poliţie Rurală Răducăneni.
Spaima ţăranilor
Dacă în mediul urban, la intervenţii, mascaţii mai sunt luaţi peste picior de infractori, nu la fel putem spune că se întâmplă şi în mediul rural. Cu excepţia romilor, odată intraţi într-o locaţie, localnicii de la sate se conformează şi nu suflă o vorbă până ce „sperietorile” cu cagulă nu părăsesc locaţia cu pricina. Mai mult, ei se conformează imediat solicitărilor luptătorilor SAS, pentru a-şi face treaba până la capăt. Cele mai dese intervenţii din ultima perioadă ale oamenilor cu cagulă au fost în zona Hîrlăului. Acestea au avut însă un scop preventiv, nu de aplanare a conflictelor. „Solicităm sprijinul luptătorilor SAS, atunci când situaţia ne depăşeşte. Într-adevăr, aceste acţiuni cu scop preventiv diminuează infracţionalitatea. Cu alte cuvinte, ele dau roade”, recunoaşte comisarul Dumitru Simionescu, şeful Poliţiei Hîrlău.
Modul de acţiune
Odată solicitaţi să intervină, mascaţii nu sar niciun individ pe care să nu-l percheziţioneze din cap până în picioare. În cazul acţiunilor organizate la baruri şi discoteci procedează la fel. Nicio crâşmă rurală nu este lăsată „nevizitată”. Odată intraţi în locaţiile cu pricina, bărbaţii sunt puşi cu faţa la perete de o parte a localului, iar femeile de cealaltă parte, după care încep percheziţiile. Vai şi amar de cei care nu se conformează! La oraş sau la sat, cel mai des descoperite asupra indivizilor sunt armele albe.
Spiritul de echipă, cel mai important lucru
În aceste condiţii, lucrul în echipă al luptătorilor SAS este foarte important pe timpul desfăşurării unei acţiuni. În orice moment, o banală intervenţie poate degenera. „Tuturor ne este pusă viaţa în pericol, atunci când mergem la o intervenţie. Lăsând gluma la o parte, noi chiar funcţionăm ca o echipă. Petrecem foarte mult timp împreună şi, automat, ne cunoaştem foarte bine, chiar dacă nu purtăm discuţii în momentul în care acţionăm şi luăm decizii într-un timp foarte scurt. Am învăţat, în timp, să ne bazăm unii pe alţii, iar în momentul în care merg cu unul dintre colegi în misiune ştim foarte bine ce avem de făcut. Sunt situaţii în care viaţa lui depinde de a mea şi invers. Mulţumim lui Dumnezeu că până acum nu au fost momente în care să ne simţim depăşiţi de situaţie. Sperăm să nu fie cazul nici de acum înainte”, a spus unul dintre luptătorii SAS.
Pasiune şi adrenalină
Luptătorii SAS şi-au ales această meserie din pasiune. Dorinţa de a salva vieţile cetăţenilor şi de a stârpi infractorii este un alt motiv pentru care au optat să devină „mascaţi”. „Întotdeauna m-am simţit atras de această meserie. A fost şi este încă interesant să lucrez în cadrul acestei structuri. Este o competiţie între noi, în fiecare zi. A fost greu la început, dar acum m-am obişnuit. Este o meserie care îmi place. Toţi suntem o echipă foarte strânsă. Ne ajutăm reciproc”, a mai spus luptătorul cu cagulă.
Sniper de elită
Unul dintre cei mai buni trăgători din cadrul SAS, spre surprinderea multora, este o femeie, singura din cadrul acestei structuri. Ea are 27 de ani şi luptă cot la cot cu ceilalţi colegi „mascaţi” din cadrul SAS. Şi-a început cariera în Poliţie încă de la 19 ani, iar de 6 ani activează în SAS. Prima dată a lucrat la ordine publică. Pentru a ajunge să activeze în cel mai riscant departament din poliţie, tânăra a susţinut un concurs foarte riguros, pe care l-a trecut însă cu brio, reuşind astfel să-şi împlinească visul. În ciuda vârstei, „mascata” este unul dintre cei mai buni trăgători din tot Inspectoratul de Poliţie Judeţean. Ea poate concura liniştită cu forţele speciale din întreaga lume, fiind un adevărat „sniper”. „Cînd am dat examen aici, am făcut 56 de puncte din 60. Îmi place să trag cu arma. Am tras cu toate armele din dotare. Am început cu pistolul Carpaţi, Makarov, Glock-ul pe care-l avem în dotare, cu pistolul mitralieră, cu puşca de vânătoare, cu PFL-ul cu lunetă, cu toate. Dintre toate, îmi place să trag foarte mult cu Glock-ul. Are o precizie foarte bună, chiar dacă e mai greu”, adaugă poliţista. Andrei HURBEA

***
„Cele mai multe intervenţii se consumă în comunităţile de romi, datorită manifestării lor” - Dorel Roman, şeful SAS din cadrul IPJ Iaşi

***
„Un luptător SAS poate face faţă la trei indivizi” - Dorel Roman, şeful SAS

***
„Acolo unde sunt trei case şi 20 de romi nu pot trimite trei poliţişti, ci suntem nevoiţi să solicităm sprijinul luptătorilor SAS” - comisarul Dorin Lipovanu, şeful Secţiei 5 Poliţie Rurală Răducăneni

***
„Am învăţat, în timp, să ne bazăm unii pe alţii, iar în momentul în care merg cu unul dintre colegi în misiune ştim foarte bine ce avem de făcut” - luptător SAS