Coşmarurile ieşenilor

Coşmarurile ieşenilor sunt diverse şi, adesea, elaborate * unele sunt inspirate din realitatea cotidiană, altele au filon biblic sau cinematografic * sunt şi ieşeni care cred că-i bântuie imagini din vieţile anterioare

 

Ieşenii, ca toţi românii, duc o viaţă agitată. Prinşi între problemele de serviciu şi cele de familie, între nevoile supravieţuirii şi acele speranţe ale copilăriei de care au învăţat să uite, ai zice că pot evada spre o lume mai bună în vis.
De multe ori însă, viaţa onirică e străbătură de un vânt al schimbărilor care îi bagă în sperieţi. „De când sunt mică, visez tornade. Sunt frumoase, dar şi foarte furioase, au acea putere dezlănţuită pe care nu poţi să o ignori. Uneori, mi se pare că mă caută pe mine. Într-un coşmar de ăsta, eram la serviciu şi deodată m-a luat vântul pe sus, cu scaun cu tot, şi toţi colegii se uitau şi ori se distrau, ori nu le păsa. Şi am ajuns, tot pe scaun, afară, iar peste drum era o tornadă întunecată, mare. Iar eu stăteam în faţa ei, cumva parcă trebuia să aleg dacă să intru. Nebuna de mine am zis da... Măi, şi când am intrat şi-a început să mă învârtă, ziceam c-o să mă facă bucăţi!”, ne-a povestit profesoara Dana B.
Influenţaţi de imaginile din jur
Cum tot ce vedem televizor şi auzim la radio, tot ce citim în ziare sau cărţi, chiar jocurile ne rămân fixate în subconştient, nu e de mirare că experienţele onirice ale multor ieşeni sunt fixate pe tema violenţei. „Tocmai zilele trecute am visat ceva ce m-a îngreţoşat îngrozitor. Şi acum, când îmi amintesc, îmi vine rău. Era un fel de măcelărie, doar că erau tranşaţi oameni. Ca porcii, întinşi în cârlige, capetele întinse într-un loc, măruntaiele aruncate cât acolo. Eu nu sunt fricos de felul meu, dar de data asta am transpirat rău de tot”, ne-a mărturisit studentul Andrei Pascu.
Coşmarurile cu crime, ca acela al Maricicăi Z., se înscriu în acelaşi tipar: „M-am visat de multe ori cu mâinile pline de sânge, ştiind că am omorât pe cineva. Problema e că nu-mi dau seama pe cine, doar că mă apăram. Câteodată, cineva îmi dă să beau sânge. Alteori, mi se toarnă în cap, ca la un fel de botez. Când mă trezesc, îmi bate inima de zici că o să explodeze. Un prieten mi-a spus să mă duc la preot, altul m-a trimis la psihiatru. Eu încă mai sper că am să le înţeleg sigură”. Cam tot pe acolo e şi florăreasa Cristina Huţuţui: „Eu numai ce-am visat că joc ba Solitaire, ba Mahjong cu moartea, şi de fiecare dată când pierd îmi dă cu ciocanul în cap. Dar ştiu de unde mi se trage, de la cum am pierdut timpul serile trecute”.
Şarpele şi uşa
Sunt şi ieşeni care construiesc în vis adevărate scenarii cu mistere şi cu simboluri religioase. „Se făcea că eu coboram un fel de scară. Ducea, cred, spre un beci, o chestie din aia ca-n filme, când ştii deja că tipa o să şi-o ia la greu şi te întrebi de ce-i aşa de proastă să coboare. În fine, am ajuns la o uşă, şi în faţa ei era un şarpe verde. Biblic, nu? În fine, eu întâi mă speriam, că am repulsie pentru şerpi. Dar după aceea, nu ştiu de unde, a apărut un fluier, şi am început să cânt, iar vipera nu mai sâsâia la mine. Eram ca un fel fachir, şi am trecut pe lângă şarpe, iar o uşă s-a deschis. Iar înăuntru erau nişte indivizi, care voiau să mă pună la încercare. Am visat de multe ori chestia asta, dar de fiecare dată se opreşte când îmi pun ceva în faţă. Uneori, mă gândesc că, dacă aş avea curajul să merg mai departe, aşa afla ceva important despre mine. E ca un fel de poveste fără final”, ne-a spus librarul Barbu Pruteanu.
De altfel, tema biblică este bogat reprezentată în visele ieşenilor. Un exemplu este pensionara Claudia S.: „Cel mai rău m-a speriat un vis în care, de fapt, nu vedeam nimic. Eram într-un întuneric absolut, dar eu ştiam că e un fel de mină, de puţ, ceva de genul acesta, şi era ceva lângă mine, dar nu ştiam ce. Şi mi-a zis: Ai vrut să vezi cum e Iadul”.
Uşa pare la rândul său un simbol des întâlnit, dovadă visul elevei Alina Proca: „De multe ori văd un coridor cu uşi. Pe dreapta, pe stânga, şi eu nu ştiu unde duc. Şi deodată la capătul lui apare o uşă roşie, care pulsează, ca o inimă. Şi pe de o parte aş vrea s-o deschid, pe de altă parte mi-e tare frică de ce ar putea fi dincolo. Iar coridorul se face mai strâmt, ca şi cum pielea mea ar fi prea mică pentru mine...”.
Istoria nu ne dă pace
Istoria e izvor bogat de inspiraţie pentru ieşenii cu nopţi agitate. „Mie îmi plac filmele cu cruciade, cavaleri, războaie... Dar la un moment dat ajunsesem să visez tot timpul o sabie, şi era foarte nasol că nu ştiam ce să fac cu ea. Ba plutea pe lângă mine, ba era înfiptă în pământ, ba o aveam la brâu, ba trebuia să i-o dau cuiva şi habar n-aveam cui”, a povestit Mihai Beiu.

Scoala vrajitorilor

Unii leagă visele în care se văd Napoleon sau Cleopatra de vieţile anterioare care s-au sfârşit prost. „Eu tot visam că mă arde cineva întâi cu fierul, apoi pe rug. Am fost la o prietenă care citeşte în cărţi şi mi-a zis că e o amintire din altă viaţă, când cică am fost vrăjitoare. Dar acum nu ştiu ce să cred, fiindcă nu îmi vine să fac nimic ca-n Harry Potter. Dar după asta, nu au mai apărut flăcări în vis, ci un copac înflorit, aşa că nu-mi mai bat capul”, ne-a spus liceana Vasilica H.
Ardem pădurile?
Cadrul natural, aparent inofensiv, poate transforma un peisaj sadovenian într-unul de istorie horror. “Cel mai urât vis al meu începuse de fapt bine, la pescuit. Eram pe malul unui râu frumos, albastru, soarele strălucea, păstrăvii pluteau de n-aveau treabă, iar mai departe se vedea un munte. Şi atunci m-a luat cu teamă, fiindcă mi-am dat seama că în spatele meu e o pădure. Întâi nici nu voiam să mă întorc, să o văd, dar totuşi am făcut-o. Era o pădure arsă foarte rău. Bine, că nu e greu de ghicit din ce m-am inspirat, având în vedere ce facem noi acum cu pădurile. Am intrat eu în pădurea asta, şi hopa, lupul! Iar după am dat peste o tanti cu pelerină şi atunci chiar că era să fac pe mine de frică, aşa puternică era. Problema principală cred că era că de fapt nu vedeam cine-i, ce-i sub pelerină, doar întuneric. Nici nu ştiu când m-am trezit şi am ţâşnit din pat”, a glumit inginerul Gheorghe Macarie.
Tema urmăririi sau a vânătorii e legată şi de oameni, şi de animale, după cum dovedeşte coşmarul vânzătoarei Viorica Strătilă: „La mine începe cu o plajă, şi mă urmăreşte ba un leu, ba un fel de vultur uriaş. Şi fug de el, dar mă ajunge, mă doboară şi mă zgârie cu laba pe piept, după care se transformă într-un individ cu hanorac care râde de mine. O fi de la faptul că îmi cam suflă vântu-n portofel, cine ştie?”
Cine eşti şi ce contează pentru tine?
Propria identitate şi dorinţele a căror împlinire ne-ar face fericiţi au porţia lor de coşmaruri. „Un singur vis m-a impresionat cu adevărat. Stăteam în picioare, lângă oglindă, şi mă priveam, doar că vedeam un fel de monstru, ca pe tipul acela din Saw. Şi chiar începeam să mârâi... Era îngrozitor! Întâi mă panicam, apoi întindeam mâna spre oglindă şi mă atingeam. Iar atunci se întâmpla un lucru bun, fiindcă redeveneam eu. Dar, sincer, s-o fi terminat visul bine, însă chiar n-aş vrea să mă întorc acolo”, ne-a mărturisit funcţionara Mădălina F.
Dacă nu noi suntem în pericol, atunci o suferinţă cumplită poate produce, pe tărâmul oniric, moartea sau mutilarea celor apropiaţi, după cum ne-a spus studentul Ştefan Crainic: „A fost un coşmar care m-a bântuit multe zile şi nopţi. Că mama era spânzurată, sângerând pe gură. Încă putea fi salvată, dar nu mă puteam mişca, n-o puteam atinge. Şi după asta, mi s-a părut că eram şi eu şi ea prinşi într-un fel de pânză de păianjen... Eu mă uit la filme de groază şi nu am probleme, dar nu prea poţi descrie ce simţi la aşa o chestie”.
Astfel de experienţe pot avea un efect psihologic profund, dar specialiştii spun că, oricât de îngrozitoare ar părea, nu trebuie să ne speriem. Important e să încercăm să vedem mesajul de dincolo de imaginile neplăcute. În felul său zguduitor, poate universul încearcă să ne spună ceva, iar capătul tunelului e o luminiţă... Ştefana CZELLER
Topul viselor urâte
Potrivit studiilor făcute de specialişti, anumite coşmaruri se întâlnesc mai des. Pe listă intră motive precum:
* Căderea
* Urmărirea
* Senzaţia de a fi paralizat
* Întârzierea la un eveniment important
* Dispariţia sau moartea unei persoane apropiate
* Agresiune fizică
* Conflictele interpersonale
* Eşecul
* Moartea şi problemele de sănătate

* * *
Clasificarea coşmarurilor
Specialiştii împart coşmarurile în cele posttraumatice, urmare a unui eveniment stresant, şi idiopatice, ale căror cauze sunt greu, dacă nu imposibil de identificat. În lipsă de altă explicaţie, în general cele din ultima categorie sunt legate de relaţiile cu mediul social - partenerul, alţi membri ai familiei, şefii. Totuşi, cei care au studiat problema ne liniştesc: nu trebuie să luăm situaţia în tragic, ci să privim visele urâte ca pe un fel de prolog, un antrenament pentru eventuale situaţii încordate care ne aşteaptă.